Go to full page →

Marcu 7 RCCV — Marcu 7

1 Fariseii și câțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au adunat la Isus. RCCV — Marcu 7:1

2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. – RCCV — Marcu 7:2

3 Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. RCCV — Marcu 7:3

4 Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. – RCCV — Marcu 7:4

5 Și fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” RCCV — Marcu 7:5

6 Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. RCCV — Marcu 7:6

7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.” RCCV — Marcu 7:7

8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” RCCV — Marcu 7:8

9 El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră. RCCV — Marcu 7:9

10 Căci Moise a zis: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”; și: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” RCCV — Marcu 7:10

11 Voi, dimpotrivă, ziceți: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aș putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; RCCV — Marcu 7:11

12 și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. RCCV — Marcu 7:12

13 Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!” RCCV — Marcu 7:13

14 În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. RCCV — Marcu 7:14

15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă. RCCV — Marcu 7:15

16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” RCCV — Marcu 7:16

17 După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. RCCV — Marcu 7:17

18 El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? RCCV — Marcu 7:18

19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. RCCV — Marcu 7:19

20 El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om. RCCV — Marcu 7:20

21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, RCCV — Marcu 7:21

22 furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. RCCV — Marcu 7:22

23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.” RCCV — Marcu 7:23

24 Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns. RCCV — Marcu 7:24

25 Căci îndată, o femeie, a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. RCCV — Marcu 7:25

26 Femeia aceasta era o grecoaică, de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. RCCV — Marcu 7:26

27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.” RCCV — Marcu 7:27

28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” RCCV — Marcu 7:28

29 Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiica ta.” RCCV — Marcu 7:29

30 Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea. RCCV — Marcu 7:30

31 Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși prin Sidon la Marea Galileii, trecând prin ținutul Decapole. RCCV — Marcu 7:31

32 I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. RCCV — Marcu 7:32

33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. RCCV — Marcu 7:33

34 Apoi, Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”, adică: „Deschide-te!” RCCV — Marcu 7:34

35 Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. RCCV — Marcu 7:35

36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. RCCV — Marcu 7:36

37 Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.” RCCV — Marcu 7:37