Autocontrol pentru cei ce se află la conducere. — Un creștin este un om asemenea lui Hristos și tocmai din motivul că poartă responsabilități grele simte că este degradant să se manifeste opresiv chiar și în cel mai mic grad. Dacă cei aflați la conducere nu au autocontrol, atunci ocupă o poziție mai joasă decât cea a slujitorului. Dumnezeu așteaptă ca slujitorul onorat de El să-L reprezinte pe Stăpân. Dacă el nu poate manifesta răbdarea, bunătatea, dragostea îndelung răbdătoare, cinstea și negarea de sine ale lui Hristos, dacă uită că este un slujitor și se înalță pe sine, atunci ar fi mai bine pentru oameni să îl elibereze din funcție. — Manuscrisul 115, 15 august 1899. PC 50.1
Într-o direcție greșită. — Fraților, nu depindeți de președintele Conferinței sau de președintele Conferinței Generale să gândească pentru voi! Dumnezeu a dat o lucrare „fiecăruia după puterea lui”. Atunci când oamenii se uită la președintele Conferinței ca la cel care îi poate ajuta în toate dificultățile, care le poate purta poverile, care îi poate sfătui în greutăți, atunci ei fac exact contrariul a ceea ce le-a spus Hristos să facă. — Manuscrisul 11, 1883, p. 1. PC 50.2
Administratorii și autodisciplina. — Lipsa ta de autodisciplină nu-ți permite să-ți asumi acele responsabilități pe care ți le-ai imaginat. Asumarea responsabilităților care decurg din administrarea unui sanatoriu înseamnă cu mult mai mult decât ceea ce conștientizezi tu. PC 50.3
Fratele meu, trebuie să te convertești și să devii ca un copilaș. Ar trebui să te temi să-ți urmezi propria judecată. Dacă devii suspicios asupra altuia care nu se armonizează cu tine, atunci aduci numai necazuri. Când se merge împotriva voinței tale, în inima ta iau naștere resentimente. Nutrești ură față de cel despre care crezi că a greșit. Uiți că, atunci când un frate face o greșeală, ar trebui ca tu, „care ești duhovnicesc, să-l ridici cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.” Nu se cuvine să nutrim resentimente față de nimeni care este proprietatea răscumpărată a Domnului. — W.285-1905, 2 octombrie 1905, p. 2, 3 (către dr. Wade) PC 50.4
Autocontrolul. — Nu ar trebui să ne descurajăm atunci când apar și lucruri care prin natura lor ne pun la probă. Dar nu le permiteți patimilor să iasă la lumină. Manifestați autocontrol. Atunci când au loc lucruri care par inexplicabile, care nu par a fi în armonie cu marea Carte de Sfaturi, nu îngăduiți păcii voastre să se risipească. Aduceți-vă aminte că există un Martor, un mesager ceresc alături de voi, care este scutul vostru și cetățuia voastră. Puteți fugi acolo pentru a fi în siguranță. Însă un cuvânt de răzbunare vă va distruge pacea și încrederea în Dumnezeu. Și atunci, cine va fi cel păgubit? Voi. Cine va fi întristat și rănit? Duhul lui Dumnezeu. PC 50.5
În orice ocazie, fiți înarmați și aveți la îndemână un „Stă scris”. Dumnezeu este armura voastră și în dreapta, și în stânga. Poate că un potop de cuvinte aspre stă gata să izbucnească, dar spuneți: „Nu, nu. Nu-mi voi pune piciorul pe terenul lui Satana. Nu-mi voi sacrifica pacea și onoarea de copil al lui Dumnezeu. Voi rămâne pe unicul drum sigur, alături de Isus, Cel care a făcut atât de multe lucruri pentru mine.” (...) PC 50.6
Să nu fiți surprinși atunci când au loc mari schimbări. Să nu vă mirați când oameni care s-au crezut capabili să manevreze conștiința semenilor lor și să controleze mintea și talentele pe care li le-a dat Dumnezeu vor da înapoi și nu vor mai merge alături de cei ce cred adevărul. Adevărul are un preț mult prea mare pentru ei. Când văd că trebuie să moară față de eu și că trebuie să manifeste principiile negării de sine, sunt nemulțumiți pentru că nu-și pot satisface ambițioasele dorințe de a conduce peste alții. Atunci se vor vedea adevăratele lor caractere. Unii vor cădea complet de la credință. „Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri”, a spus apostolul Ioan, iar acest lucru se va repeta. PC 50.7
Țineți-vă strâns de adevăr, de adevărul prețios, sfințitor. Atunci vă veți afla în cea mai bună companie și cele mai înalte inteligențe vă vor urmări în cursul acțiunii voastre. Veți fi o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Atunci când veți fi provocați, lucrarea voastră este „să păstrați credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut și au căzut din credință.” — Scrisoarea 17, 7 aprilie 1897. PC 51.1
O disciplină pervertită. — Atunci când trebuie să-i abordați pe cei ce greșesc, nu ar trebui să apelați la măsuri aspre. Metodele mai blânde vor avea mai mult efect. Faceți uz mai des de metodele mai blânde și, chiar dacă nu dau rezultate, așteptați cu răbdare; nu vă grăbiți niciodată să excludeți pe cineva din biserică. Rugați-vă cu el și vedeți dacă nu cumva Dumnezeu va mișca inima celui greșit. Disciplina a fost pervertită prea mult. Cei care aveau ei înșiși caractere pline de defecte au fost foarte activi în disciplinarea altora și astfel tot ceea ce ține de disciplină a ajuns să fie vrednic de dispreț. Patimi, prejudecăți, părtiniri, îmi pare rău să o spun, toate au avut un spațiu generos de manifestare, iar disciplina de care era nevoie a fost în mod ciudat neglijată. Dacă cei care îi abordează pe cei greșiți ar avea inimile pline de laptele bunătății omenești, atunci un spirit cu totul diferit s-ar vedea în bisericile noastre. Domnul să le deschidă ochii și să le înmoaie inimile celor care au un spirit aspru, neiertător, neîndurător față de cei despre care cred că sunt greșiți. Astfel de oameni dezonorează postul pe care îl ocupă și Îl dezonorează pe Dumnezeu. Ei întristează inima copiilor Săi și îi fac pe aceștia să strige la Domnul în disperarea lor. Domnul va auzi cu siguranță strigătul lor și va judeca aceste lucruri. — Review and Herald, vol. 72, nr. 20, 14 mai 1895. PC 51.2
Controlați-vă pe voi, mai întâi. — Cei care îi controlează pe alții ar trebui mai întâi să se controleze pe ei înșiși. Dacă nu învață lecția aceasta, atunci nu pot fi asemenea lui Hristos în lucrarea lor. Ei trebuie să rămână în Hristos, vorbind așa cum Hristos ar vorbi și acționând așa cum Hristos ar acționa, cu o bunătate și o compasiune nesecate. — Advent Review and Sabbath Herald, 28 aprilie 1903. PC 51.3