Rugăciunea este respirația sufletului. Este secretul puterii spirituale. Nici un alt instrument al harului nu o poate substitui și totuși sănătatea sufletului să fie păstrată. Rugăciunea aduce inima într-o comuniune strânsă și imediată cu Izvorul vieții și întărește vigoarea și tonusul experienței religioase. A neglija exercițiul rugăciunii sau a ne ruga [249] sporadic, din când în când, atunci când ne convine, înseamnă a pierde legătura cu Dumnezeu. Facultățile spirituale își pierd vitalitatea, experiența religioasă va fi lipsită de sănătate și vigoare... SPT 118.3
Este un lucru minunat că ne putem ruga cu eficiență, că noi, muritorii nevrednici și supuși greșelii, avem puterea de a ne prezenta inimile lui Dumnezeu. Ce putere mai mare ca aceasta și-ar putea dori omul, decât să fie unit cu Dumnezeul infinit? Omul slab și păcătos are privilegiul de a vorbi cu Creatorul său. Putem pronunța cuvinte care vor atinge tronul Stăpânului universului. Putem vorbi cu Isus mergând pe cale, iar El ne spune: „Eu sunt la dreapta ta” SPT 118.4