Go to full page →

Tăgăduirea de sine SPT 145

Cei care nu au o judecată bună cu privire la folosirea timpului și a banilor ar trebui să le ceară sfatul celor care au experiență în acest domeniu. Cu banii pe care i-am câștigat din meseria noastră, sora mea și cu mine ne-am făcut haine. Îi înmânam banii mamei noastre, spunându-i: „Cumpără tot ce trebuie, dar să rămână ceva și pentru lucrarea misionară”. Și ea a făcut așa, încurajând și stimulând astfel în noi un spirit misionar. SPT 145.5

Dăruirea, care este fructul tăgăduirii de sine, este un ajutor minunat pentru cel care dăruiește. Aceasta ne oferă o educație care ne face capabili să înțelegem pe deplin lucrarea lui Isus, care a umblat făcând binele, ușurând suferințe și procurând cele necesare pentru nevoiași. Mântuitorul nu a trăit pentru a Se mulțumi pe Sine. În viața Sa nu era nici o urmă de egoism. Chiar și într-o lume pe care El Însuși a creat-o, n-a pretins nici un loc ca fiind al Său. „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi”, a spus El; „dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” SPT 145.6