Lupta dintre bine și rău nu este mai puțin feroce decât a fost în zilele Mântuitorului. Cărarea spre cer nu e mai netedă acum decât era atunci. Toate păcatele noastre trebuie date deoparte. Orice plăcere îngăduită, care împiedică progresul nostru spiritual, trebuie eliminată. Ochiul drept și mâna dreaptă trebuie sacrificate, dacă ne îndeamnă să păcătuim. Suntem noi dispuși să renunțăm la înțelepciunea noastră și să primim Împărăția cerului asemeni unui prunc? Suntem dispuși să ne despărțim de îndreptățirea prin noi înșine? Suntem gata să sacrificăm aprobarea oamenilor? Premiul, câștigul vieții veșnice, este de o valoare inestimabilă. Suntem dispuși să spunem „bun-venit” ajutorului dat de Duhul Sfânt și să cooperăm cu El, depunând mai departe eforturi și făcând sacrificii proporțional cu valoarea obiectului ce reprezintă câștigul pe care-l putem obține — viața veșnică? — RH, 10 februarie 1903 [56] SPT 20.7