Creștinii discută mult prea puțin între ei despre întâmplările valoroase din experiența lor. Lucrarea lui Dumnezeu este paralizată și Dumnezeu este dezonorat prin folosirea greșită a talantului vorbirii. Invidia, supunerea față de rău și egoismul se adună în inimă și cuvintele arată răul din interior. A gândi rău și a vorbi de rău pe alții este o practică a multora dintre cei care cheamă Numele Domnului. Aceștia vorbesc foarte rar despre bunătatea, mila și dragostea lui Dumnezeu, manifestată în jertfa Fiului Său. Iată ce a făcut El pentru noi! Oare nu ar trebui să ne exprimăm recunoștința și dragostea pentru aceasta? Nu ar trebui să ne străduim să facem din cuvintele noastre un izvor de ajutor și încurajare unul pentru celălalt, în experiența noastră creștină? Dacă Îl iubim cu adevărat pe Hristos, trebuie să Îi dăm slavă prin vorbele noastre. Necredincioșii vin adesea la pocăință ascultând cuvinte sincere de laudă și recunoștință față de Dumnezeu. — RH, 25 ianuarie 1898 SPT 209.3
___________