Cei ce merg pe calea îngustă vorbesc despre bucuria și fericirea pe care le vor avea la sfârșitul călătoriei. Chipurile lor sunt adesea triste și totuși deseori strălucesc de o bucurie sfântă. Ei nu se îmbracă la fel ca aceia de pe calea cea largă, nu vorbesc și nu se comportă ca ei. Lor le-a fost dat un model. Un Om al durerii și obișnuit cu suferința le-a deschis o cale, pe care a parcurs-o El Însuși. Urmașii Lui văd urmele pașilor Săi și sunt îmbărbătați și alinați. El a trecut pe acolo în siguranță și ei pot face la fel, dacă vor urma pașii Săi. SPT 55.1