Este privilegiul fiecărui creștin de a se bucura de lucrarea duioasă a Duhului lui Dumnezeu. O dulce și cerească pace vă va cuprinde mintea și veți avea plăcere să meditați la cele cerești și la Dumnezeu. Vă veți desfăta cu făgăduințele Cuvântului Său. Dar să știți mai întâi că ați început să mergeți pe cărarea creștină. Să știți că primii pași sunt făcuți pe calea spre viața veșnică. Nu vă amăgiți. Mă tem, da, pentru că știu că mulți dintre voi nu cunosc ce este religia. Ați simțit o exaltare, o emoție, dar niciodată n-ați văzut păcatul în enormitatea sa. Niciodată nu v-ați simțit starea nenorocită și nici nu v-ați întors de la căile voastre nelegiuite cu amarnică părere de rău. Niciodată [132] n-ați murit față de lume. Încă iubiți plăcerile ei; vă place să vă angajați în conversații pe subiecte lumești. Dar, când vine vorba despre adevărul lui Dumnezeu, nu aveți nimic de spus. De ce tăceți? De ce sunteți atât de vorbăreți despre lucrurile lumești, dar atât de tăcuți când este vorba de subiectul care ar trebui să vă preocupe cel mai mut, un subiect în care trebuie să fiți implicați cu tot sufletul? Adevărul lui Dumnezeu nu locuiește în voi. — 1 T 158, 159 SPT 57.6
_______________