Pe tot parcursul drumului prăpăstios, care duce spre viața veșnică, sunt izvoare de bucurie pentru a-l înviora pe cel istovit. Aceia care umblă în căile înțelepciunii, chiar în vremuri de strâmtorare, se bucură peste măsură, pentru că Cel pe care Îl iubește sufletul lor merge nevăzut alături de ei. Pe măsură ce înaintează, ei văd și mai lămurit atingerea mâinii Sale; la fiecare pas, raze și mai strălucitoare de slavă de la Cel nevăzut le luminează calea; iar cântările lor de laudă, din ce în ce mai puternice, se înalță spre a se alătura melodiilor îngerilor dinaintea tronului. — MB 140 [150] SPT 66.4