Cu puțin timp înainte de a trimite mărturiile cu privire la eforturile vrăjmașului de a submina temelia credinței noastre prin răspândirea unor teorii amăgitoare, am citit despre un accident suferit de un vapor care s-a lovit de un aisberg în ceață. Câteva nopți am dormit doar puțin. Mi se părea că sunt apăsată ca un car sub povara snopilor. Într-o noapte, mi-a fost prezentată cu claritate o scenă. Un vapor era în călătorie, înconjurat de o ceață densă. Deodată, marinarul de veghe a strigat: „Un aisberg, chiar în față!” Acolo, ridicându-se mult mai înalt decât vaporul, se afla un aisberg uriaș. O voce plină de autoritate a strigat: „Loviți-l!” Nu a fost nicio clipă de ezitare. Acțiunea a fost promptă. Mecanicul a mărit viteza la maximum, iar omul de la cârmă a îndreptat vaporul direct spre aisberg. Vaporul a lovit gheața cu un zgomot puternic. A fost un șoc îngrozitor, iar aisbergul s-a sfărâmat în multe bucăți, căzând cu un sunet ca de tunet. Pasagerii au fost zguduiți violent de forța ciocnirii, dar nu s-a pierdut nicio viață. Vasul a fost avariat, dar nu așa încât să nu poată fi reparat. A ricoșat din cauza impactului, tremurând [206] de la proră la pupă, ca o făptură vie. Apoi, și-a continuat drumul. SAa 98.8
Am știut bine care era semnificația acestei imagini. Știam ce îmi poruncise Domnul. Auzisem acele cuvinte, ca și cum erau rostite de Căpitanul nostru: „Loviți-l!” Am știut care era datoria mea și faptul că nu era nicio clipă de pierdut. Timpul pentru o acțiune hotărâtă sosise. Eu trebuia să ascult fără întârziere porunca: „Loviți-l!” SAa 99.1
În noaptea aceea, am stat până la ora unu, scriind cât am putut mai repede. În următoarele câteva zile, am lucrat dimineața devreme și seara târziu, pregătind pentru poporul nostru îndrumarea care mi-a fost dată cu privire la ideile false care pătrundeau în mijlocul nostru. SAa 99.2
Am sperat că va avea loc o reformă deplină și că principiile pentru care am luptat în zilele de început și care au fost clarificate prin puterea Duhului Sfânt vor fi menținute. SAa 99.3