Când L-au respins pe Hristos, iudeii au respins temelia credinței lor. Pe de altă parte, lumea creștină din zilele noastre, care declară a crede în Hristos, dar respinge Legea lui Dumnezeu, face o greșeală asemănătoare greșelii iudeilor înșelați. Aceia care mărturisesc că au o legătură cu Hristos și că toate speranțele lor își au centrul în El, în timp ce disprețuiesc Legea morală și profețiile, nu se află într-o poziție mai sigură decât iudeii necredincioși. Ei nu pot să-i cheme la pocăință pe cei păcătoși într-un mod ușor de înțeles, pentru că nu sunt capabili să le explice corespunzător de ce trebuie să se pocăiască. Păcătosul care este îndemnat să renunțe la păcatele lui are dreptul să întrebe ce este păcatul. Aceia care respectă Legea lui Dumnezeu pot să răspundă că păcatul este călcarea Legii. Ca o confirmare a acestui lucru, apostolul Pavel spune că nu a cunoscut păcatul „decât prin Lege”. SAa 111.1
Numai aceia care recunosc cerințele obligatorii ale Legii morale pot să explice natura ispășirii. Domnul Hristos a venit să mijlocească între Dumnezeu și om, să-l facă pe om una cu Dumnezeu, aducându-l la supunerea față de Legea Sa. Legea nu are nicio putere de a-l ierta pe cel ce o calcă. Numai Domnul Isus putea să plătească datoria păcătosului. Totuși, [230] faptul că Domnul Isus a plătit datoria păcătosului pocăit nu-i dă acestuia dreptul să continue să calce Legea lui Dumnezeu, ci omul trebuie să continue să trăiască în ascultare de legea aceasta. SAa 111.2
Legea lui Dumnezeu a existat înainte de crearea omului, deoarece, altfel, Adam nu ar fi putut să păcătuiască. După fărădelegea lui Adam, principiile Legii nu au fost schimbate, ci au fost ordonate și exprimate pentru a corespunde stării căzute a omului. Domnul Hristos, sfătuindu-Se cu Tatăl Său, a instituit sistemul jertfelor, pentru ca moartea, în loc de a fi adusă imediat asupra celui nelegiuit, să fie transferată asupra jertfei care trebuia să simbolizeze jertfa cea mare și desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu. SAa 111.3
Păcatele oamenilor erau transferate simbolic asupra preotului oficiant, care era un mijlocitor al poporului. Preotul nu putea să fie el însuși jertfa pentru păcat și să facă ispășire prin sacrificarea propriei vieți, deoarece și el era păcătos. Prin urmare, în loc de a suferi el însuși moartea, preotul ucidea un miel fără cusur, iar pedeapsa pentru păcat era transferată asupra animalului nevinovat, care ajungea, în felul acesta, să fie înlocuitorul lui imediat și simboliza jertfa desăvârșită a Domnului Isus Hristos. Prin sângele acestei jertfe, omul privea înainte, prin credință, spre sângele lui Hristos care urma să ispășească păcatele lumii. SAa 111.4