Este de cea mai mare importanță ca fiecare făptură omenească înzestrată cu capacități raționale să înțeleagă relația ei cu Dumnezeu. Lucrarea de răscumpărare nu este studiată cu atenție în școlile noastre. Mulți dintre elevii noștri nu au nicio concepție cu privire la semnificația Planului de Mântuire. Cuvântul lui Dumnezeu este garanția noastră. Acela care este cuprins de milă pentru neputințele noastre ne invită: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11,28-30). SAa 118.1
Dragii mei elevi, voi sunteți în siguranță numai dacă intrați în legătură cu Hristos în supunere și ascultare deplină. Jugul este ușor, pentru că Hristos poartă povara. Când ridicați povara crucii, ea ajunge să fie ușoară, iar crucea aceea este pentru voi garanția vieții veșnice. Fiecare are privilegiul de a-L urma pe Hristos cu bucurie, exclamând la fiecare pas: „Ajung mare prin bunătatea Ta” (2 Samuel 22,36). Totuși, dacă dorim să călătorim spre cer, trebuie să considerăm Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind manualul nostru. [243] Noi trebuie să citim zi de zi în cuvintele Inspirației lecțiile de care avem nevoie. SAa 118.2
Apostolul Pavel spune: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor [ca reprezentant al neamului omenesc]. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ” (Filipeni 2,5-10). SAa 118.3
Mintea omenească nu este în stare să înțeleagă umilirea omului Isus Hristos, dar divinitatea Sa și existența Sa înainte de a fi creată lumea nu pot să fie puse niciodată la îndoială de aceia care credCuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbește despre Mijlocitorul nostru, singurul Fiu al lui Dumnezeu, care, în starea de slavă, purta chipul lui Dumnezeu, Comandantul tuturor oștirilor cerești și care, când Și-a înveșmântat divinitatea în natura omenească, a luat chip de rob. Isaia declară: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii”. El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci” (Isaia 9,6.7). SAa 118.4
Când a fost de acord să Se facă om, Domnul Hristos a manifestat o umilință care constituie un motiv de uimire pentru făpturile cerești inteligente. Faptul că a acceptat să fie om nu ar fi fost nicio umilință, dacă nu ar fi fost poziția înaltă a Domnului Hristos în preexistența Sa. Trebuie să ne deschidem mintea pentru a înțelege că Domnul Hristos a lăsat deoparte mantia Sa regală, coroana Sa împărătească, poziția Sa înaltă de conducere și Și-a înveșmântat natura divină cu natura omenească, pentru a-l putea întâlni pe om acolo unde era el și pentru a le aduce celor din familia omenească puterea morală de a ajunge fii și fiice ale [244] lui Dumnezeu. Pentru a-l răscumpăra pe om, Domnul Hristos a ajuns ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce. SAa 118.5
Natura omenească a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Ea este lanțul de aur care leagă sufletul nostru de Hristos și, prin Hristos, de Dumnezeu. Acesta trebuie să fie subiectul nostru de studiu. Domnul Hristos a fost un om adevărat. El Și-a dovedit umilința prin faptul că a ajuns om. Totuși El a fost Dumnezeu în trup. Când abordăm subiectul acesta, am face bine să luăm aminte la cuvintele adresate de Domnul Hristos lui Moise, la rugul aprins: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt” (Exodul 3,5). Ar trebui să ne apropiem de studiul acesta cu umilința unuia care învață și cu o inimă smerită. Cercetarea întrupării lui Hristos este un câmp roditor, ce va aduce roade pentru cercetătorul care sapă adânc după adevărul ascuns. SAa 118.6