Omul nu se poate mântui singur. El poate să se autoînșele cu privire la lucrul acesta, dar nu este în stare să se mântuiască singur. Numai neprihănirea lui Hristos poate să fie de folos pentru mântuirea lui, iar aceasta este darul lui Dumnezeu. Aceasta este haina de nuntă în care puteți să vă înfățișați ca niște oaspeți bine-veniți la ospățul de nuntă al Mielului. Încredeți-vă în Hristos fără întârziere și veți fi făpturi noi în Hristos, lumini în lume. SAa 164.1
Domnul Hristos este numit „Domnul, neprihănirea noastră” și fiecare trebuie să spună prin credință: „Domnul, neprihănirea mea.” Când credința se bazează pe darul lui Dumnezeu, laudele la adresa lui Dumnezeu vor fi pe buzele noastre și vom fi în stare să le spunem altora: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1,29). Atunci, vom fi în stare să le spunem celor pierduți despre Planul de Mântuire, arătându-le că, pe când lumea zăcea sub blestemul păcatului, Domnul i-a prezentat termenii milei Sale păcătosului căzut și lipsit de speranță și i-a descoperit valoarea și semnificația harului Său. Harul este o favoare nemeritată. Îngerii, care nu cunosc păcatul, nu înțeleg ce înseamnă har pentru ei, dar natura noastră păcătoasă [332] are nevoie de harul unui Dumnezeu milos. Harul a fost acela care L-a trimis pe Mântuitorul să ne caute ca pe niște oi rătăcite și să ne aducă înapoi, în staul. SAa 164.2
Aveți voi, în suflet, simțământul nevoii? Flămânziți și însetați după neprihănire? Atunci, aceasta este dovada că Domnul Hristos a lucrat în inima voastră și a creat acest simțământ, pentru ca El să poată fi căutat ca să facă pentru voi, prin înzestrarea cu Duhul Său cel Sfânt, acele lucruri pe care voi nu puteți să le faceți singuri. Domnul nu precizează nicio condiție, nu vrea decât să flămânziți după harul Său, dorind nespus sfatul Său și dragostea Sa. „Cereți!” Când cereți, este evident faptul că vă dați seama de nevoia voastră și, dacă veți cere cu credință, veți primi. Domnul a garantat prin cuvântul Său, iar cuvântul Său nu poate să dea greș. Faptul că simțiți și știți că sunteți păcătoși este un argument suficient pentru a cere harul și mila Sa. Condiția pentru a putea să veniți la Dumnezeu nu este aceea de a fi sfinți, ci aceea de a-I cere lui Dumnezeu să vă curețe sufletul de orice nelegiuire. Prin urmare, de ce să mai așteptați? Credeți-L pe Dumnezeu pe cuvânt și spuneți: SAa 164.3
„Privind uimit iubirea Ta
Și jertfa ce-ai adus,
Să fiu pe veci cu Tine-aș vrea,
Iubitul meu Isus!” SAa 164.4
Dacă Satana vine să pună o umbră între voi și Dumnezeu, acuzându-vă de păcat și ispitindu-vă să nu vă încredeți în Dumnezeu și să vă îndoiți de harul Său, spuneți: Nu pot să îngădui ca slăbiciunea mea să intervină între mine și Dumnezeu, pentru că El este puterea mea. Păcatele mele, care sunt multe, sunt puse asupra lui Isus, Înlocuitorul meu și Jertfa adusă pentru mine. SAa 164.5
„Neputând s-aduc nimic,
Lângă crucea Ta, azi, pic.” SAa 164.6
Niciun om nu poate să privească înăuntrul lui și să găsească în caracterul lui ceva care să-l recomande înaintea lui Dumnezeu sau să-l asigure că este primit de Dumnezeu. Cel păcătos poate găsi intrare la Dumnezeu numai prin Domnul Isus, pe care Tatăl L-a dat pentru viața lumii. Numai Domnul Isus este Răscumpărătorul nostru, Apărătorul și Mijlocitorul nostru. În El se află singura noastră speranță de [333] iertare, pace și neprihănire. Sufletul lovit de păcat poate să fie însănătoșit numai prin sângele lui Hristos. Domnul Hristos este tămâia cea sfântă și plăcut mirositoare care face rugăciunile noastre vrednice să fie primite de Tatăl. Prin urmare, voi puteți să spuneți: SAa 164.7
„Așa cum sunt, n-aduc nimic Decât că sângele-Ți ce-a curs
Pe mine el m-a curățit...
La Tine vin, Hristos Isus.” SAa 164.8
Nu ni se cere un efort mintal intens și agonie ca să venim la Hristos, ci doar să acceptăm condițiile mântuirii, pe care Dumnezeu le-a prezentat cu claritate în Cuvântul Său. Binecuvântarea este oferită tuturor fără plată. Invitația este: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată! De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți mânca ce este bun, și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase” (Isaia 55,1.2). SAa 165.1