Când au prezentat cerințele obligatorii ale Legii, mulți au dat greș în a descrie dragostea infinită a lui Hristos. Aceia care au adevăruri atât de mari și reforme atât de serioase pe care să le prezinte oamenilor nu și-au dat seama de valoarea jertfei ispășitoare ca o exprimare a dragostei celei mari a lui Dumnezeu față de om. Dragostea față de Isus și dragostea lui Isus pentru păcătoși au fost lăsate în afara experienței religioase a acelora care au primit misiunea de a predica Evanghelia, iar eul a fost înălțat în locul Răscumpărătorului omenirii. Legea trebuie să le fie prezentată celor ce o calcă, dar nu ca fiind ceva separat de Dumnezeu, ci mai degrabă ca o expresie a gândirii și a caracterului Său. Așa cum lumina soarelui nu poate să fie separată de soare, tot așa Legea lui Dumnezeu nu poate să-i fie prezentată corect omului, separat de Autorul ei divin. Solul trebuie să fie în stare să spună: „În Lege este arătată voia lui Dumnezeu. Veniți și vedeți voi înșivă că Legea este aceea despre care apostolul Pavel a declarat că este „sfântă, dreaptă și bună”. „Ea mustră păcatul, îl condamnă pe cel păcătos, dar îi arată nevoia de Hristos, la care găsește har, bunătate și adevăr din belșug. Deși Legea nu poate să îndepărteze pedeapsa pentru păcat, ci îi cere păcătosului să își plătească toată datoria, Domnul Hristos le-a făgăduit iertare deplină tuturor celor ce se pocăiesc și cred în harul Său. Dragostea lui Dumnezeu îi este oferită din belșug sufletului care crede și se pocăiește. Stigmatul păcatului poate fi șters din suflet numai prin sângele jertfei ispășitoare. Nicio altă jertfă nu ar fi fost suficientă, cu excepția jertfei Aceluia care era egal cu Tatăl. Lucrarea lui Hristos — viața Sa, umilința, moartea și mijlocirea pentru omul pierdut — mărește Legea și o face vrednică de cinste. SAa 182.5
Multe predici ținute cu privire la cerințele Legii au fost lipsite de Hristos, iar lipsa aceasta a făcut ca adevărul [372] să fie fără succes în convertirea sufletelor. Fără harul lui Hristos este imposibil să facem chiar și un singur pas în ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Prin urmare, cât de necesar este ca păcătosul să audă despre dragostea și puterea Răscumpărătorului și Prietenului său! Deși trebuie să prezinte cu claritate cerințele Legii, totuși ambasadorul lui Hristos trebuie să facă înțeles faptul că nimeni nu poate să fie îndreptățit fără jertfa ispășitoare a lui Hristos. Fără Domnul Hristos nu poate să existe altceva decât condamnare și așteptarea înfricoșătoare a mâniei lui Dumnezeu și a despărțirii finale de prezența Sa. Totuși cel ai cărui ochi au fost deschiși pentru a privi dragostea lui Hristos va vedea caracterul lui Dumnezeu ca fiind plin de dragoste și milă. Dumnezeu nu este nerăbdător și tiran, ci asemenea unui tată care dorește nespus să-l îmbrățișeze pe fiul cel pocăit. Cel păcătos va spune împreună cu psalmistul: „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103,13). Când Hristos este înțeles în adevăratul Său caracter, orice disperare este alungată din suflet. SAa 183.1