„Vedeți, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință… După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă” (Iacov 2,24-26). Este foarte important să avem credință în Isus și să credem că suntem mântuiți prin El, dar este periculos să adoptăm poziția pe care o adoptă mulți, spunând: „Sunt mântuit.” Mulți au spus: „Trebuie să faci fapte bune și vei trăi”, dar, despărțit de Hristos, nimeni nu poate să facă fapte bune. Mulți din ziua de azi spun: „Crede, doar crede și vei trăi.” Credința și faptele merg împreună, credința și faptele sunt combinate. Acum, Domnul nu cere de la vreun suflet nimic mai puțin decât a cerut de la Adam în Paradis, înainte de cădere — o ascultare desăvârșită și o neprihănire deplină. Cerința lui Dumnezeu sub legământul harului este la fel de mare precum cerința din Paradis — armonia cu Legea Sa, care este sfântă, dreaptă și bună. Evanghelia nu a micșorat cerințele Legii, ci ea înalță Legea și o face vrednică de cinste. În timpul Noului Testament nu se cere nimic mai puțin decât s-a cerut în timpul Vechiului [374] Testament. Nimeni să nu se lase condus de amăgirea atât de plăcută inimii firești, că Dumnezeu va accepta sinceritatea, indiferent care ar fi credința cuiva sau cât de greșită ar fi viața lui. Dumnezeu cere de la copilul Său o ascultare desăvârșită. SAa 184.1
Pentru a îndeplini cerințele Legii, credința noastră trebuie să se bazeze pe neprihănirea lui Hristos, pe care trebuie să o primim ca fiind neprihănirea noastră. Prin unirea cu Hristos și primirea neprihănirii Sale prin credință, noi putem ajunge în stare să facem lucrările lui Dumnezeu și să fim colaboratori cu Hristos. Dacă vreți să fiți duși de valul răului și nu conlucrați cu mijloacele cerești, oprind nelegiuirea în familia voastră și în biserică, pentru ca neprihănirea veșnică să poată fi adusă acolo, nu aveți credință. Credința lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Prin credință, Duhul Sfânt lucrează în inimă și creează înăuntrul ei sfințirea, dar lucrul acesta nu poate să fie făcut, dacă omul nu va conlucra cu Hristos. Noi putem să fim pregătiți pentru cer numai prin lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii, dar, dacă dorim să găsim intrare la Tatăl, trebuie să avem neprihănirea lui Hristos ca pe o acreditare. Pentru a avea neprihănirea lui Hristos, trebuie să fim schimbați zi de zi prin influența Duhului Sfânt și să fim părtași la natura divină. Lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a schimba preferințele, de a sfinți inima și de a înnobila omul. SAa 184.2