În Domnul Hristos, natura divină și cea omenească au fost combinate. Natura divină nu a fost înjosită până la nivelul naturii omenești. Natura divină și-a păstrat locul, dar, prin faptul că a fost unită cu natura divină, natura omenească a rezistat încercării celei mai nemiloase a ispitei în pustie. Prințul lumii acesteia a venit la Hristos, când era înfometat după un post îndelungat, și I-a sugerat să poruncească pietrelor să se facă pâine. Totuși planul lui Dumnezeu, care a fost conceput pentru mântuirea omului, prevedea ca Domnul Hristos să cunoască foamea, sărăcia și fiecare aspect al experienței noastre. [409] El a rezistat ispitei printr-o putere de care și omul poate să dispună. El S-a bazat pe tronul lui Dumnezeu și nu există niciun om care să nu aibă acces la același ajutor, prin credința în Dumnezeu. Omul poate să ajungă părtaș al naturii divine. Orice suflet care trăiește poate să cheme ajutorul Cerului în ispite și încercări. Domnul Hristos a venit să descopere izvorul puterii Sale, pentru ca omul să nu se mai bazeze niciodată doar pe capacitățile lui omenești. SAa 200.2
Aceia care vor să biruie trebuie să-și exercite toate puterile ființei lor. Ei trebuie să agonizeze pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, cerând puterea divină. Domnul Hristos a venit pentru a fi Exemplul nostru și a ne descoperi că putem să fim părtași ai naturii divine. Cum? Prin faptul că am scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte. Satana nu a câștigat biruința asupra lui Hristos. El nu a făcut niciun pas în cucerirea sufletului Mântuitorului. El nu I-a atins capul, deși I-a rănit călcâiul. Prin exemplul Său, Domnul Hristos a scos în evidență faptul că omul poate să rămână integru. Oamenii pot să aibă puterea de a se împotrivi răului — o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu sunt în stare să o învingă, o putere care îi va pune în situația de a fi în stare să biruie așa cum a biruit Hristos. Natura divină și cea omenească pot să fie combinate în ei. SAa 200.3
Lucrarea lui Hristos a fost aceea de a prezenta adevărul Evangheliei și de a descoperi regulile și principiile pe care i le dăduse omului căzut. Fiecare idee prezentată a fost ideea Sa. El nu a avut nevoie să împrumute idei de la nimeni, deoarece El era autorul întregului adevăr. El a putut să prezinte ideile profeților și ale filosofilor și să-Și păstreze originalitatea, deoarece lui Îi aparținea toată înțelepciunea. El era izvorul și fântâna întregului adevăr. El era mai avansat decât toți, iar prin învățătura Sa a ajuns să fie conducătorul spiritual al tuturor veacurilor. SAa 200.4
Domnul Hristos a fost Acela care a vorbit prin Melhisedec, care era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. Melhisedec nu a fost Hristos, dar el a fost vocea lui Dumnezeu în lume, reprezentantul Tatălui. Hristos a fost Acela care a vorbit de-a lungul tuturor generațiilor din trecut, Acela care Și-a condus poporul și a fost Lumina lumii. Când l-a ales pe Avram ca reprezentant [410] al adevărului Său, Dumnezeu l-a luat din țara lui și l-a dus departe de neamul lui, punându-l deoparte. El a dorit să-l formeze după propriul model. El a dorit să-l învețe în conformitate cu planul Său. Avraam nu trebuia să fie influențat de modelul învățătorilor lumii. El trebuia să fie învățat cum să le poruncească tuturor copiilor lui și celor din casa lui să-i urmeze exemplul, să meargă pe calea Domnului și să facă dreptate. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facem noi. El vrea ca noi să înțelegem cum să ne conducem familiile, cum să ne stăpânim copiii, cum să-i poruncim casei noastre să țină calea Domnului. SAa 200.5