[81] Într-o viziune din timpul nopții, mă aflam într-un grup de oameni a căror inimă era plină de vanitate și încredere în sine. Hristos era ascuns dinaintea ochilor lor. Deodată, s-au auzit următoarele cuvinte, rostite cu voce tare și cu accente clare: „Isus vine să-i ia la Sine pe aceia care L-au iubit și I-au slujit pe pământul acesta, ca să fie cu El pentru totdeauna în Împărăția Sa.” Mulți dintre cei aflați în grupul acela au ieșit să-L întâmpine, îmbrăcați în hainele lor scumpe. Ei continuau să privească la îmbrăcămintea lor. Totuși, când au văzut slava Sa și și-au dat seama că felul în care se apreciaseră unul pe altul era determinat într-o mare măsură de aparențe, ei au știut că erau lipsiți de haina neprihănirii lui Hristos și că sângele celorlalte suflete se afla pe veșmintele lor. SAa 34.8
Când Domnul Hristos i-a luat pe cei aleși, ei au fost lăsați, pentru că nu erau pregătiți. Eul avusese primul loc în viața lor, iar când a venit Mântuitorul, ei nu au fost pregătiți să-L întâmpine. SAa 35.1
M-am trezit cu imaginea chipului lor cuprins de agonie, iar imaginea aceasta a rămas întipărită în mintea mea. Nu pot să șterg impresia aceea. Aș dori să pot descrie scena așa cum mi-a fost prezentată. Oh, cât de tristă a fost dezamăgirea acelora care nu învățaseră din proprie experiență semnificația cuvintelor: „Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3,3)! SAa 35.2
Mulți care pretind a fi creștini nu-L cunosc pe Hristos din experiență personală. Oh, cât de mult mă doare inima pentru aceste suflete sărmane, amăgite și nepregătite! Când stau înaintea adunărilor și îi văd pe cei mulțumiți de sine și de neprihănirea lor proprie și când știu că nu se pregătesc pentru a face o lucrare mulțumitoare pentru Hristos și pentru a-L întâmpina în pace, sunt atât de împovărată, încât nu pot să dorm. Mă întreb: Ce aș putea să le spun acestor suflete ca să le trezesc să poată înțelege adevărata lor stare? Eul este subiectul care absoarbe întru totul viața lor. Eu doresc mult ca ei să-L descopere pe Hristos atât de clar, încât să-L privească și să înceteze să-și îndrepte toată atenția asupra eului. (…) SAa 35.3
Printre aceia care vor suferi o dezamăgire amară în ziua răsplătirii finale vor fi unii care au fost [82] religioși în exterior și care au trăit în aparență o viață creștină. Totuși eul este întrețesut în tot ce fac. Ei se mândresc cu moralitatea lor, cu influența lor, cu abilitatea lor de a se afla pe o poziție mai înaltă decât alții și cu faptul că ei cunosc adevărul, deoarece cred că aceste lucruri vor câștiga laude din partea lui Hristos. Ei spun: „Doamne, noi am mâncat și am băut în fața Ta, și în ulițele noastre ai învățat pe norod” (Luca 13,26). „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Matei 7,22) SAa 35.4
Dar Hristos spune: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri” (Matei 7,21). SAa 35.5
Nu este timpul potrivit pentru nicio discuție. Timpul pentru acestea a trecut. Sentința irevocabilă a fost rostită. Ei nu sunt primiți în cer, pentru că nu sunt pregătiți pentru societatea cerului. (Citește Matei 7,24-27.) — Scrisoarea 91, 1904 SAa 35.6
_______________________
Prin Planul de Mântuire, Dumnezeu ne-a pus la dispoziție mijloace pentru a birui orice trăsătură păcătoasă și pentru a ne împotrivi oricărei ispite, oricât de puternică ar fi. — Review and Herald, 22 decembrie 1885 SAa 35.7
_______________________
Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi avut dragostea lui Hristos în inimă, dacă fiecare membru al bisericii ar fi fost umplut pe deplin de spiritul renunțării la sine, dacă toți ar fi manifestat o seriozitate deplină, nu ar fi fost nicio lipsă de fonduri pentru misiunile din țară și din străinătate, iar resursele noastre s-ar fi înmulțit. S-ar fi deschis o mie de porți pentru a fi folositori, iar noi am fi fost invitați să intrăm. Dacă scopul lui Dumnezeu ar fi fost adus la îndeplinire de poporul Său prin vestirea soliei harului pentru lume, Domnul Hristos ar fi venit pe pământ și sfinții ar fi primit deja cuvintele de bun venit în cetatea lui Dumnezeu. — Union Conference Record (Australian) , 15 octombrie 1898 SAa 35.8