În timpul nopții primului Sabat petrecut la adunarea din Newcastle, mi s-a părut că participam la o întrunire, unde prezentam nevoia și importanța primirii Duhului Sfânt. Aceasta era răspunderea lucrării mele — deschiderea inimilor pentru Duhul Sfânt. Cu o ocazie, Domnul Hristos le-a zis ucenicilor: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta.” Înțelegerea lor limitată Îl împiedica să le vorbească. El nu putea să le prezinte adevărurile pe care dorea nespus să le descopere înaintea lor, deoarece, atâta vreme cât inima lor era închisă, descoperirea acestor adevăruri ar fi fost o lucrare zadarnică. Înainte de a fi în stare să înțeleagă pe deplin învățăturile lui Hristos, ei trebuiau să primească Duhul Sfânt. „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt”, a zis Hristos, „pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. SAa 51.1
În visul meu, o santinelă stătea la ușa unei clădiri importante și întreba pe fiecare dintre cei ce doreau să intre: „Ai primit Duhul Sfânt?” În mână avea o riglă de măsurat și numai foarte, foarte puțini erau admiși în clădire. „Înălțimea ta nu înseamnă nimic”, a spus santinela. „Dar, dacă ai ajuns la statura deplină a unui om matur în Hristos Isus, în măsura cunoștinței pe care ai avut-o, vei primi invitația de a sta cu Hristos la ospățul [110] nunții Mielului și, de-a lungul veacurilor veșniciei, nu vei înceta niciodată să descoperi binecuvântările acordate la ospățul pregătit pentru tine. SAa 51.2
Poate că ai o statură înaltă și bine proporționată, dar nu poți să intri aici. Niciunul dintre cei care sunt doar niște copii mari, purtând cu ei atitudinea, obiceiurile și trăsăturile unui copil, nu va putea să intre. Dacă ai cultivat suspiciunea, critica, un temperament aprins și mândria, nu vei putea fi primit, pentru că ai strica ospățul. Toți aceia care intră pe ușa aceasta trebuie să aibă haina de nuntă, țesută în războiul de țesut al cerului. Aceia care se învață să caute defecte în caracterul altora scot în evidență o diformitate care face familiile să fie nefericite și abat sufletele de la adevăr la niște povestiri imaginare. Aluatul neîncrederii tale și capacitatea ta de a acuza închid ușa aceasta în fața ta. Prin ușa aceasta nu poate să intre nimic din ce ar putea să strice fericirea celor aflați înăuntru, prejudiciind încrederea deplină pe care o au unul față de celălalt. Tu nu poți să te alături familiei fericite din curțile cerești, pentru că eu am șters toate lacrimile din ochii celor ce fac parte din ea. Dacă nu ești un reprezentant al caracterului Său, niciodată nu vei putea să-L vezi pe Împărat în frumusețea Sa. SAa 51.3
Dacă vei renunța la voința ta, la înțelepciunea ta și vei învăța de la Hristos, vei fi primit în Împărăția lui Dumnezeu. El cere o supunere deplină și fără rețineri. Renunță la viața ta, pentru ca El să o modeleze și să o pună în ordine. Ia jugul Lui pe umerii tăi. Supune-te pentru a fi condus și învățat de El. Învață că, dacă nu ajungi ca un copilaș, nu vei putea să intri niciodată în Împărăția cerurilor. SAa 51.4
A rămâne în Hristos înseamnă a alege numai voia lui Hristos, așa încât interesele Sale să se identifice cu interesele tale. Rămâi în El pentru a fi și pentru a face numai ce vrea El. Acestea sunt condițiile uceniciei, iar dacă nu le vei îndeplini, nu vei avea pace. Pacea se află în Domnul Hristos. Ea nu poate fi separată de El. SAa 51.5
În clipa în care jugul Său este așezat pe umerii tăi, în clipa în care vei constata că povara Sa este ușoară, vei putea să îndeplinești lucrarea spirituală cea mai dificilă, să porți poverile cele mai grele, pentru că Domnul dă putere și bucurie în [111] împlinirea lucrării. Subliniați aceste cuvinte: «Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11,29). Cine este Acela care ne vorbește astfel? Este Maiestatea cerului, Împăratul slavei. El dorește ca ideile tale cu privire la lucrurile spirituale să fie curățate de zgura egoismului și de întinarea unei firi aspre, necinstite și lipsite de simpatie. Trebuie să ai o experiență interioară mai înaltă. Să crești în har, rămânând în Hristos. Dacă vei fi convertit, nu vei mai fi o piedică pentru frații tăi, ci o sursă de putere.” SAa 51.6
În timp ce erau rostite cuvintele acestea, am văzut că unii s-au îndepărtat triști și s-au amestecat cu cei batjocoritori. Alții și-au mărturisit cu lacrimi și cu inima frântă greșelile săvârșite față de aceia pe care i-au lovit și i-au rănit. Ei nu s-au gândit la demnitatea personală, ci au întrebat la fiecare pas: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” (Fapte 16,30). Răspunsul a fost: „Pocăiți-vă și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca păcatele voastre să poată merge înainte la judecată și să fie șterse.” Cuvintele rostite au mustrat mândria spirituală. Dumnezeu nu o va tolera, pentru că nu este în concordanță cu mărturisirea noastră de credință și cu sfântul Său Cuvânt. Căutați-L pe Domnul, toți cei care sunteți slujitorii Săi! Căutați-L câtă vreme poate fi găsit, chemați-L câtă vreme este aproape! „Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând!” (Isaia 55,7) SAa 51.7
La adunarea din Sabat, când le-am prezentat oamenilor principiile acestea, toți au părut să simtă că Domnul le vorbise prin unealta cea umilă. — Review and Herald, 11 aprilie 1899 SAa 52.1
A sosit timpul când trebuie să așteptăm ca Domnul să facă lucruri mari pentru noi. Eforturile noastre nu trebuie nici să se micșoreze, nici să slăbească. Să creștem în har și în cunoașterea Domnului. Înainte ca lucrarea să se încheie și înainte ca sigilarea poporului lui Dumnezeu să se sfârșească, vom primi revărsarea Duhului Sfânt. Îngerii din cer vor fi în mijlocul nostru. Timpul prezent este un timp de pregătire pentru cer, când trebuie să trăim într-o ascultare deplină față de poruncile lui Dumnezeu. — Scrisoarea 30, 1907 SAa 52.2