Cea mai mare și mai urgentă dintre toate nevoile noastre este renașterea adevăratei evlavii printre noi. Căutarea acestei redeșteptări ar trebui să fie lucrarea noastră cea dintâi. Este necesar un efort stăruitor pentru a obține binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu este dornic să Își reverse binecuvântarea asupra noastră, ci pentru că noi nu suntem pregătiți să o primim. Tatăl nostru ceresc dorește mult mai mult să le dea Duhul Său Sfânt celor care Îl cer, decât doresc părinții pământești să le ofere daruri bune copiilor lor. Totuși lucrarea noastră este aceea de a îndeplini condițiile prin care Dumnezeu a făgăduit să ne acorde binecuvântarea Sa — mărturisirea păcatelor, umilință, pocăință și rugăciune stăruitoare. O redeșteptare spirituală este de așteptat numai ca răspuns la rugăciune. Atâta vreme cât sunt lipsiți de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, oamenii nu pot să prețuiască predicarea Cuvântului, dar, când puterea Duhului le atinge inima, cuvântările prezentate nu vor fi lipsite de efect. Călăuziți de învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, prin manifestarea Duhului Său și exercitarea unei înțelepciuni sănătoase, aceia care participă la adunările noastre vor câștiga o experiență prețioasă și, când se vor întoarce acasă, vor fi pregătiți să exercite o influență sănătoasă. SAa 58.1
[122] Bătrânii purtători de stindard au știut ce înseamnă să lupți cu Dumnezeu în rugăciune și să te bucuri de revărsarea Duhului Său. Dar ei coboară de pe scena activităților; și cine urcă pentru a le ocupa locurile? Ce se întâmplă cu generația care se ridică? Sunt membrii ei convertiți la Dumnezeu? Ne dăm noi seama de lucrarea care se desfășoară în Sanctuarul ceresc sau așteptăm să vină asupra bisericii o putere constrângătoare înainte de a ne trezi? Sperăm noi să vedem întreaga biserică renăscută? Timpul acela nu va veni niciodată. SAa 58.2
În biserică există persoane care nu sunt convertite și care nu se vor uni în rugăciune stăruitoare și biruitoare. Fiecare dintre noi trebuie să înceapă personal lucrarea. Să ne rugăm mai mult și să vorbim mai puțin. Nelegiuirea abundă, iar oamenii trebuie să fie învățați să nu se mulțumească doar cu o formă de evlavie, lipsită de duh și de putere. Dacă ne concentrăm pe cercetarea propriei inimi, îndepărtându-ne de păcat și corectându-ne înclinațiile rele, sufletele noastre nu se vor înălța în vanitate. Atunci vom fi neîncrezători în noi înșine și vom avea în permanență simțământul că succesul nostru vine de la Dumnezeu. SAa 58.3
Avem mult mai multe motive să ne temem de ce este în interiorul bisericii decât de ce este în afară. Piedicile care vin chiar din biserică în calea puterii și a succesului sunt cu mult mai mari decât acelea care vin din lume. Cei necredincioși au dreptul să se aștepte ca aceia care se declară a fi păzitori ai poruncilor lui Dumnezeu și ai credinței lui Isus să facă mai mult decât orice altă categorie de oameni, pentru a promova și pentru a cinsti cauza pe care o reprezintă, prin viața lor consecventă, prin exemplul lor evlavios și prin influența lor activă. Totuși, cât de adesea tocmai așa-zișii susținători ai adevărului s-au dovedit a fi obstacolul cel mai mare în calea înaintării lui! Îngăduirea necredinței, exprimarea îndoielilor și cultivarea întunericului încurajează prezența îngerilor răi și deschid calea pentru realizarea planurilor lui Satana. SAa 58.4