Trăim în marea Zi a Ispășirii, când, prin mărturisire și pocăință, păcatele noastre trebuie să meargă la judecată. Dumnezeu nu acceptă acum o mărturie slabă și lipsită de viață din partea slujitorilor Săi. O astfel de mărturie nu va fi o dovadă a adevărului prezent. Solia pentru timpul acesta trebuie să fie o hrană oferită la vreme potrivită pentru a întări biserica lui Dumnezeu. Totuși Satana a căutat [125] să micșoreze treptat puterea acestei solii, pentru ca oamenii să nu fie pregătiți să stea în picioare în ziua Domnului. SAa 59.6
În 1844, Marele nostru Preot a intrat în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc pentru a începe lucrarea judecății de cercetare. Cazurile celor neprihăniți care au murit au început să fie cercetate de Dumnezeu. Când lucrarea aceasta va fi încheiată, urmează să fie pronunțată sentința și cu privire la cei vii. Cât de prețioase și de importante sunt aceste momente solemne! Cazul fiecăruia dintre noi este în așteptare în curtea cerului. Fiecare dintre noi va fi judecat după faptele săvârșite în timpul vieții. În serviciul ceremonial tipic, când marele-preot îndeplinea lucrarea de ispășire în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul pământesc, oamenilor din popor li se cerea să-și umilească sufletul înaintea lui Dumnezeu și să-și mărturisească păcatele, pentru ca să poată fi ispășite și șterse. Oare se va cere mai puțin de la noi în această Zi reală a Ispășirii, când Domnul Hristos pledează pentru poporul Său în Sanctuarul ceresc și când hotărârea finală și irevocabilă urmează să fie rostită cu privire la fiecare caz? SAa 59.7
Care este starea noastră spirituală în acest timp solemn și înspăimântător? Vai, ce mândrie, ce ipocrizie, ce amăgire, ce dragoste de îmbrăcăminte, câtă neseriozitate, cât amuzament, ce dorință de supremație predomină în biserică! Toate aceste păcate au întunecat mintea, așa încât lucrurile veșnice nu au fost înțelese. Noi trebuie să cercetăm Scripturile, ca să știm unde ne aflăm în istoria acestei lumi. Noi trebuie să înțelegem lucrarea care se îndeplinește pentru noi în timpul acesta și poziția pe care trebuie să o luăm ca păcătoși în timp ce lucrarea aceasta a ispășirii înaintează. Dacă avem vreun interes pentru mântuirea sufletului nostru, trebuie să facem o schimbare hotărâtă. Să-L căutăm pe Domnul cu o pocăință adevărată și să ne mărturisim păcatele cu o adâncă umilință, pentru ca acestea să poată fi șterse. SAa 59.8
Trebuie să încetăm să rămânem pe terenul fermecat al lui Satana. Ne apropiem repede de încheierea timpului nostru de probă. Fiecare suflet să se întrebe: Cum stau eu înaintea lui Dumnezeu? Nu știm cât de curând numele nostru se va afla pe buzele lui Hristos și când cazul nostru va fi hotărât [126] în cele din urmă. O, ce hotărâri vor fi luate! Vom fi noi numărați printre cei neprihăniți sau vom fi numărați printre cei nelegiuiți? SAa 60.1