În 1893 a avut loc o redeșteptare remarcabilă în instituțiile noastre de la Battle Creek, renaștere însoțită de o dovadă amplă a lucrării Duhului lui Dumnezeu. O mare parte din binecuvântare s-a pierdut în evenimentele care au urmat într-o succesiune rapidă. În experiența aceasta și în sfatul dat în legătură cu ea se pot găsi lecții valoroase pentru zilele noastre. — Compilatorii SAa 62.1
După revărsarea Duhului lui Dumnezeu la Battle Creek, cele petrecute la colegiu au dovedit că un timp de mare lumină spirituală este urmat de un timp echivalent de întuneric spiritual. Satana și legiunile lui de slujitori sunt prezenți, luptând cu toate puterile împotriva fiecărui suflet, ca să anuleze efectul revărsării harului care a venit din cer pentru a renaște și pentru a înviora energiile latente, schimbându-le în acțiuni hotărâte, pentru ca cei credincioși să le poată oferi și altora ce au primit de la Dumnezeu. Dacă toate acele suflete numeroase, care au fost luminate atunci, ar fi mers să lucreze îndată pentru a le oferi și altora ce le dăduse Dumnezeu tocmai în acest scop, ele ar fi primit mai multă lumină și asupra lor s-ar fi revărsat mai multă putere. Dumnezeu nu-i dă lumină unui om pentru ca el să o păstreze pentru sine, ci pentru ca să o răspândească, iar Dumnezeu să fie slăvit. Doar astfel influența inimii este simțită. SAa 62.2
În fiecare generație, perioadele de renaștere spirituală și de revărsare a Duhului Sfânt au fost urmate de întuneric spiritual [130] și de o decădere vizibilă. Luând în considerare ce a făcut Dumnezeu prin ocaziile favorabile, prin privilegiile și binecuvântările oferite la Battle Creek, biserica nu a făcut un progres care să o onoreze, îndeplinindu-și lucrarea, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu va rămâne asupra bisericii, oferindu-i mai multă lumină, dacă biserica nu va folosi lumina așa cum a poruncit Dumnezeu în Cuvântul Său. Lumina care nu va străluci cu raze clare și distincte se va micșora în mijlocul întunericului moral. Puterea activă a adevărului lui Dumnezeu este dependentă de cooperarea slujitorului omenesc cu Dumnezeu în evlavie, zel și eforturi neegoiste, făcute pentru a le duce altora lumina adevărului. — Manuscrisul 45, 1893 SAa 62.3