Domnul a binevoit să vă dea o revărsare a Duhului Său Sfânt. O mare binecuvântare a fost revărsată asupra voastră [134] la adunările de tabără și în diferitele noastre instituții. Ați fost vizitați de solii cerești ai luminii, ai adevărului și puterii și nu ar fi trebuit să fie considerat ciudat faptul că Dumnezeu v-a binecuvântat în felul acesta. Cum Își stăpânește Hristos poporul ales? El îl stăpânește prin puterea Duhului Său Sfânt, deoarece Duhul Sfânt vorbește minții prin Scripturi și întipărește adevărul în inima oamenilor. Înainte de răstignire, Domnul Hristos le-a făgăduit ucenicilor că le va fi trimis Mângâietorul. El a spus: „Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Și, când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. (…) Când va veni, Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi” (Ioan 16,7.8;16,13-15). SAa 64.2
Făgăduința Domnului Hristos nu a fost privită ca fiind destul de importantă și, din cauza lipsei Duhului lui Dumnezeu, spiritualitatea Legii și obligațiile veșnice față de ea nu au fost înțelese. Aceia care au declarat că Îl iubesc pe Hristos nu au înțeles legătura care este între ei și Dumnezeu, iar legătura aceasta continuă să fie înțeleasă doar într-o mică măsură. Ei înțeleg doar vag harul uimitor al lui Dumnezeu, manifestat prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu pentru mântuirea lumii. Ei nu înțeleg cât de vaste sunt cerințele Legii sfinte și cât de îndeaproape trebuie să fie aplicate prevederile Legii în viața practică. Ei nu-și dau seama ce privilegii mari sunt pentru noi rugăciunea, pocăința și împlinirea cuvintelor lui Hristos și cât de necesare ne sunt acestea. Lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a descoperi minții caracterul acelei consacrări pe care Dumnezeu o va accepta. Prin Duhul Sfânt, sufletul este iluminat, iar caracterul este înnoit, sfințit și înălțat. SAa 64.3
Mi s-a descoperit caracterul lucrării Duhului lui Dumnezeu asupra oamenilor. De asemenea, mi s-a descoperit [135] pericolul în care vor fi puse sufletele atinse de Duhul Sfânt, deoarece, după aceea, ele vor avea de întâmpinat atacuri mai înverșunate din partea vrăjmașului, care le va ispiti cu insistență pentru a anula lucrările Duhului lui Dumnezeu și vor face totul ca adevărurile cruciale prezentate și mărturisite de Duhul Sfânt să nu-i curățească și să nu-i sfințească pe aceia care au primit lumina din cer, și, astfel, Domnul Hristos să nu fie slăvit în ei. SAa 64.4
Perioada de mare lumină spirituală se va schimba într-o perioadă corespunzătoare de întuneric spiritual, dacă lumina nu este cultivată cu sfințenie și dacă nu este pusă în practică. Impresiile lăsate de Duhul lui Dumnezeu vor dispărea treptat din minte, dacă oamenii nu vor cultiva acele impresii sfinte și dacă nu se vor așeza pe un teren sfânt. Aceia care doresc să înainteze în cunoașterea spirituală trebuie să stea chiar lângă fântâna lui Dumnezeu și să bea din nou și din nou din izvoarele mântuirii, care le-au fost deschise cu atâta bunăvoință. Ei nu trebuie să părăsească niciodată sursa de înviorare, ci să bea mereu din apa vie, cu inima plină de recunoștință și de dragoste pentru manifestarea bunătății și milei lui Dumnezeu. SAa 64.5
O, cât de mult înseamnă pentru fiecare suflet cuvintele acestea: „Eu sunt Lumina lumii”, „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată”! (Ioan 8,12; 6,35). A ajunge la starea aceasta înseamnă a găsi Izvorul luminii și al dragostei, a învăța când și cum să fii săturat și cum să folosești făgăduințele lui Dumnezeu, aplicându-le mereu la tine. SAa 64.6
„Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți” (Ioan 6,36). Aceste cuvinte s-au împlinit la literă în situația multora, pentru că Domnul le-a dat o înțelegere mai pătrunzătoare a adevărului, a caracterului milei și dragostei Sale, și totuși, după ce au fost iluminați în felul acesta, ei au plecat de la El din cauza necredinței. Ei au văzut lucrările adânci ale Duhului Sfânt, dar, când au intervenit ispitele subtile ale lui Satana, așa cum vin întotdeauna după o perioadă de redeșteptare spirituală, ei nu s-au împotrivit până la sânge în lupta cu păcatul, iar aceia care ar fi putut să stea pe un teren avantajos [136], dacă ar fi folosit corect iluminarea prețioasă pe care au avut-o, au fost biruiți de vrăjmașul. Ei ar fi trebuit să reflecte asupra altor suflete lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu, ar fi trebuit să lucreze și să acționeze în armonie cu descoperirile sacre ale Duhului Sfânt, dar, pentru că nu au făcut așa, au suferit o pierdere. SAa 64.7