În Sabat și duminică am avut ocazii prețioase. [La conferința care a avut loc în Basel, Elveția, în anul 1885] Domnul m-a binecuvântat în mod deosebit când am vorbit duminică după-amiază. La încheierea cuvântării, tuturor celor care doreau să fie creștini și care simțeau că nu avuseseră o legătură vie cu Dumnezeu le-a fost adresată invitația de a veni în față, ca să ne unim rugăciunile cu ale lor pentru iertarea păcatului și pentru harul de a se împotrivi ispitei. SAa 70.1
Aceasta a fost o experiență nouă pentru mulți, dar nu au ezitat. Se părea că întreaga adunare era în picioare și lucrul cel mai bun pe care puteau să-l facă era să stea pe scaune și să-L caute pe Domnul cu toții. Aici se afla o adunare întreagă care își manifesta hotărârea de a renunța la păcat și de a se angaja cu seriozitatea cea mai mare în lucrarea de a-L căuta pe Dumnezeu. După rugăciune, au avut loc o sută cincisprezece mărturisiri. Multe dintre acestea au arătat o experiență adevărată în domeniul lucrurilor spirituale. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, p. 173 SAa 70.2