Când Hristos locuiește în sufletul lucrătorilor, când egoismul este mort, când nu există nicio rivalitate, nicio luptă pentru supremație, când există unitate, când ei se sfințesc, așa încât dragostea unul față de altul este văzută și simțită, atunci ploaia harului Duhului Sfânt va veni asupra lor, tot așa de sigur cum este faptul că făgăduința lui Dumnezeu nu va da greș în nicio iotă sau o frântură de slovă. Totuși, când lucrarea altora este desconsiderată, pentru ca lucrătorii să-și poată arăta propria superioritate, ei dovedesc că lucrarea lor nu poartă semnătura pe care ar fi trebuit să o poarte. Dumnezeu nu poate să-i binecuvânteze. — Manuscrisul 24, 1896 SAa 84.8