Fratele meu, în scrisoarea ta spui că vei părăsi Editura Review. Îmi pare rău că îți dorești să te desparți de lucrare din motivele pe care le menționezi. Ele arată că ai de câștigat o experiență mult mai adâncă. Credința ta este foarte slabă. Alte familii, mult mai mari decât familia ta, se susțin cu jumătate din salariul pe care îl primești, fără să rostească niciun cuvânt de nemulțumire. Noi am trecut pe aici și știu despre ce vorbesc. Este evident că, indiferent dacă rămâi la Editura Review sau te desparți de ea, tu ai de învățat lecții care vor fi de importanța cea mai mare pentru tine. Nu mă simt liberă să te îndemn să rămâi, deoarece, dacă nu vei bea mai din adâncul Izvorului apei vieții, serviciul tău nu va fi vrednic să fie primit de Dumnezeu. SA2 118.1
[211] Nu știu cine va ocupa poziția care va rămâne vacantă dacă vei pleca, dar, dacă Domnul dorește să fie făcută lucrarea pe care o are în plan pentru biserica din Battle Creek, sunt sigură că îi va ajuta în orice criză. El nu vrea niciun serviciu adus din constrângere. Cuvintele Sale trebuie să intre în suflet și să aducă întreaga făptură la supunere față de Hristos, deoarece, dacă nu va fi astfel, când va fi ispitit și încercat, omul va alege să urmeze mai degrabă propriile înclinații, decât căile Domnului. Eu am sperat că adevărul care a strălucit cu raze de lumină clare și distincte de la adunarea de la Minneapolis și până acum a inundat sufletul tău. Totuși, din scrisorile pe care le-ai trimis, știu că nu umbli în lumină. (…) SA2 118.2
Oricare ar fi poziția unui om la Casa de editură, el nu trebuie să fie plătit cu o sumă exorbitantă, pentru că Dumnezeu nu lucrează în felul acesta. Ție ți-a lipsit vederea spirituală și aveai nevoie de ungerea cerească ca să poți vedea că lucrarea lui Dumnezeu a fost întemeiată pe sacrificiu și poate să fie dusă mai departe numai prin sacrificiu. (…) SA2 118.3
La Casa de editură au fost angajați unii care nu cunosc și nici nu doresc să cunoască din experiență cât i-a costat pe predecesorii lor dezvoltarea lucrării. Când au acceptat să ia parte la lucrare, acești lucrători de mai târziu nu au intrat în parteneriat cu Dumnezeu. Ei nu recunosc principiile și condițiile de care trebuie să fie condus omul în conlucrarea cu Dumnezeu. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3,16). Orice om care nu împărtășește această dragoste care se sacrifică pe sine nu este pregătit să lucreze pentru Dumnezeu. Mulți se poticnesc, agățându-se de povara egoismului lor, ca și când aceasta ar fi o comoară prețioasă, și merg cu perseverență pe calea lor. Când vor bate la poarta cerului, spunând: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, mulți vor auzi cuvintele: „Aici intră numai aceia care pot să primească binecuvântarea cerească: «Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră [212] în bucuria stăpânului tău!» Dar voi v-ați slujit cu credincioșie vouă înșivă, ați lucrat pentru interesul vostru egoist, ați fost buni pentru voi înșivă. Voi nu v-ați adunat o comoară în cer.” SA2 118.4
Dacă vom cultiva indiferența și nepăsarea față de mântuirea sufletului nostru, nu vom fi în siguranță nicio clipă. Ca să fie mântuiți, mulți trebuie să se trezească și să-și schimbe comportamentul. Trăim în timpul pericolelor zilelor din urmă. Numai legătura cu puterea divină, printr-o credință puternică, vie și lucrătoare, este în stare să ne facă să fim conlucrători cu Dumnezeu. Aceia care vor evita sacrificiul și renunțarea la sine, ca parte a religiei, nu vor fi niciodată părtași cu Hristos la slava Sa. Toți cei care vor câștiga cununa vieții trebuie să studieze cu rugăciune și să depună un efort hotărât. SA2 119.1
Nimeni să nu creadă că poate să pretindă vreun merit, datorită avantajelor pe care le are prin naștere, poziție sau educație. Cum au fost obținute avantajele acestea? Numai prin Hristos. Pe toți cei ce doresc să aibă viața veșnică, Dumnezeu îi cheamă să copieze Modelul divin. Adevărul și neprihănirea sunt primele principii ale Evangheliei și sunt singurele principii pe care Domnul Hristos le va recunoaște la vreo făptură omenească. Trebuie să aibă loc o predare din toată inima a voinței noastre față de Dumnezeu. Să renunțăm la toate meritele noastre presupuse și să privim la crucea de pe Golgota. Această consacrare în slujba lui Dumnezeu implică din partea omului un efort de a conlucra cu mijloacele divine. Mlădița trebuie să rămână în Viță. (…) SA2 119.2
Mulți, oh, așa de mulți dintre credincioși abia au suficientă mâncare, și totuși, în sărăcia lor adâncă, ei aduc zecimi și daruri în vistieria Domnului. Mulți care știu ce înseamnă a susține lucrarea Domnului în situații grele și dificile au investit bani în Casa de editură. Ei au suportat de bunăvoie greutăți și lipsuri, au vegheat și s-au rugat pentru succesul lucrării. Darurile și sacrificiile lor exprimă recunoștința fierbinte și lauda inimii lor față de Acela care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Nu există un parfum mai plăcut care să se poată înălța la cer. Rugăciunile și imnurile lor se înalță ca o aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu. SA2 119.3
Dar lucrarea lui Dumnezeu, în marea ei extindere, este una singură și aceleași principii [213] trebuie să conducă, același spirit trebuie să existe în toate ramurile ei. Ea trebuie să poarte amprenta lucrării misionare. Fiecare departament al lucrării este în legătură cu toate componentele ei din teritoriul misionar, iar spiritul care conduce un departament va fi simțit în întregul teritoriu. Dacă o parte dintre lucrători primesc salarii atât de mari, alții, din alte ramuri ale lucrării, vor cere salarii mai mari, iar spiritul sacrificiului de sine va ajunge să se stingă în marea inimă a lucrării. Alte instituții vor prelua același spirit, iar favoarea Domnului va fi îndepărtată de la ele, pentru că El nu poate să aprobe niciodată egoismul. Astfel, se va pune capăt lucrării noastre energice. Lucrarea poate să fie dusă mai departe numai printr-un sacrificiu continuu. Din toate părțile lumii vin apeluri care cer oameni și bani pentru ca lucrarea să fie dusă mai departe. Oare vom fi noi nevoiți să spunem: „Trebuie să așteptați, pentru că nu avem bani în trezorerie?” SA2 119.4
Fratele X cunoaște istoria lucrării editurii. El cunoaște mărturiile pe care Dumnezeu i le-a trimis lui și altora cu privire la renunțarea la sine și la sacrificiu. El nu este neștiutor cu privire la numeroasele teritorii care se deschid și în care trebuie să fie înălțat stindardul adevărului și știe unde sunt necesari bani pentru întemeierea lucrării. Dacă ar fi avut spiritul lui Hristos, ar fi dat pe față gândul lui Hristos. SA2 119.5