Dumnezeu îi cheamă pe slujitorii Săi vârstnici să ocupe rolul de sfătuitori, să-i învețe pe tineri ce să facă în situații de criză. Lucrătorii vârstnici trebuie să prezinte, asemenea lui Ioan, o mărturie vie a experienței reale. Când lucrătorii aceștia credincioși sunt depuși la odihnă prin cuvintele: „Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul” (Apocalipsa 14,13), în școlile noastre trebuie să fie găsiți bărbați și femei care pot să ia stindardul și să-l înalțe în locuri noi. SA2 127.5
Dacă bătrânii purtători de stindard sunt prezenți printre noi, cei care au beneficiat de munca lor să se îngrijească de ei și să-i respecte. Nu-i împovărați. Prețuiți sfaturile lor! Tratați-i ca pe niște tați și mame care au purtat povara lucrării. Lucrătorii care au anticipat în trecut nevoile lucrării fac un lucru nobil când, în loc să poarte singuri toate poverile, le lasă pe umerii tinerilor și ai tinerelor și îi educă așa cum l-a educat Ilie pe Elisei. SA2 127.6
David I-a adus Domnului un tribut al recunoștinței pentru învățătura și călăuzirea divină pe care le primise, declarând: „Dumnezeule, Tu [228] m-ai învățat din tinerețe și, până acum, eu vestesc minunile Tale” (Psalmii 71,17). Cei care au dus greul și zăduful zilei în istoria vestirii soliei trebuie să-și aducă aminte că același Domn care i-a învățat în tinerețea lor, invitându-i: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine” (Matei 11,29), și le-a dat lumina adevărului este tot atât de doritor să-i învețe pe tinerii și pe tinerele din zilele noastre, cum a fost de doritor să-i învețe pe ei. SA2 127.7