[256] Nu te uităm, ci te amintim în rugăciunile noastre, la altarul familiei. Stau noaptea trează, rugându-mă lui Dumnezeu pentru tine. SA2 143.5
Oh, îmi pare așa de rău de tine! Voi continua să mă rog ca binecuvântarea lui Dumnezeu să rămână asupra ta. El nu te va lăsa fără mângâiere. Lumea aceasta valorează puțin, dar, fratele meu drag și sora mea, Isus spune: „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide” (Matei 7,7). Cer împlinirea acestei făgăduințe pentru voi. (…) SA2 143.6
Fratele meu, într-o noapte mi s-a părut că mă aplecam spre tine și îți spuneam: „Doar încă puțin, doar încă puține dureri, încă puține ore de suferință, apoi urmează odihna, binecuvântata odihnă. Vei găsi pacea, o pace desăvârșită. Toți oamenii trebuie să fie puși la încercare. Toți trebuie să bem paharul și să fim botezați cu botezul suferinței. Totuși Hristos a gustat moartea în forma cea mai amară, pentru fiecare om. El știe cum să arate milă și simpatie. Odihnește-te în brațele Sale. El te iubește și te-a răscumpărat cu dragostea Sa veșnică. Fii credincios până la moarte și vei primi cununa vieții. SA2 143.7
Toți cei care vor trăi în lumea noastră de aici înainte vor ști ce înseamnă încercarea. Eu știu că Dumnezeu îți va da har, că nu te va părăsi. Adu-ți aminte de făgăduința lui Dumnezeu: „Scrie: «Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” «Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!»” (Apocalipsa 14,13) SA2 144.1
Îi adresez, de asemenea, cuvinte de mângâiere sorei C. Am încurajat-o, iar camera părea să fie plină de îngerii lui Dumnezeu. Fiți amândoi curajoși. Domnul nu vă va lăsa și nici nu vă va părăsi. — Scrisoarea 312, 1906 SA2 144.2