Voi întrebați cu privire la calea de urmat pentru a obține dreptul celor din poporul nostru de a se închina în conformitate cu cerințele conștiinței lor. Faptul acesta a fost [335] o povară în sufletul meu pentru o vreme, întrebându-mă dacă nu ar fi o negare a credinței noastre și o dovadă că nu ne încredem pe deplin în Dumnezeu. Totuși îmi aduc aminte de multe lucruri pe care Dumnezeu mi le-a arătat în trecut cu privire la situații care aveau un caracter asemănător, cum ar fi recrutările și altele. Pot să vorbesc în temere de Domnul: Este drept să luăm orice măsură care ne stă în putere pentru a abate presiunea care este exercitată asupra poporului nostru. — Scrisoarea 55, 1886 SA2 192.3