Credința într-o minciună nu va avea o influență sfințitoare asupra vieții sau a caracterului. Nicio idee falsă nu este adevăr și nici nu poate fi făcută să fie adevăr prin repetare sau prin faptul că este crezută. Sinceritatea nu va salva niciodată un suflet de consecințele credinței într-o idee falsă. Fără sinceritate nu poate exista o religie adevărată, dar sinceritatea manifestată într-o religie falsă nu-i va mântui niciodată pe oameni. Eu pot să fiu întru totul sinceră mergând pe o cale greșită, dar faptul acesta nu va face acea cale să fie bună și nici nu mă va duce acolo unde doream să ajung. Domnul nu vrea ca noi să avem o credință oarbă și să considerăm această credulitate ca fiind credința care sfințește. Adevărul este principiul care sfințește, prin urmare, se cuvine ca noi să cunoaștem adevărul. Trebuie să comparăm lucrurile spirituale între ele. Să cercetăm toate lucrurile, dar să rămânem statornici numai la ce este bine, la lucrurile care poartă acreditarea divină și care ne arată adevăratele motive și principii ce ne îndeamnă la acțiune. — Scrisoarea 12, 1890 SA2 31.1