Mi-a fost pusă o întrebare cu privire la atitudinea pe care trebuie să o avem față de lucrarea unei surori din Germania, care pretinde că are viziuni. SA2 54.3
Cuvântul pe care Domnul mi l-a dat noaptea trecută este că El nu îndrumă poporul Său să caute sfatul acestei surori. Dacă o vom încuraja pe sora aceasta în lucrarea pe care ea crede că este chemată să o facă și dacă vom încuraja mesajele pe care le vestește ea, va urma o confuzie mare. Domnul nu i-a încredințat lucrarea de a spune ce trebuie să facă unul sau altul. El îi spune poporului Său: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11,28-30). „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1,5-7). SA2 54.4
Învățați-i pe oameni să-L caute pe Dumnezeu pentru a fi călăuziți de El, să cerceteze Scripturile și să se sfătuiască unii cu alții, cu umilință și rugăciune și cu o credință vie. Totuși nu o încurajați pe sora aceasta să creadă că Domnul i-a dat solii pentru oameni. Lumina care mi-a fost dată cu privire la cazul acesta [98] este că, dacă ea va fi încurajată să creadă că i se dau solii pentru alții, rezultatul va fi dezastruos, iar ea va fi în pericolul de a-și pierde propriul suflet. SA2 55.1
Mesajul meu pentru sora aceasta este: Umblă cu umilință înaintea lui Dumnezeu și caută-L pentru tine însăți. Dumnezeu nu ți-a dat lucrarea de a le indica altora care este datoria lor, dar tu poți fi de folos, dacă ești o creștină sinceră, căutând să-i încurajezi pe alții, nu pretinzând că ai descoperiri supranaturale. — Manuscrisul 64, 1905 SA2 55.2