Go to full page →

PRIVILEGIUL DE A LUCRA ȘI SALARIZAREA SA2 101

Cei care se gândesc mai mult la salariile lor decât la privilegiul de a fi onorați ca slujitori ai Domnului, care își fac lucrul într-un spirit de mulțumire de sine, din cauză că vor primi salarii, nu manifestă renunțare la sine și sacrificiu în lucrarea lor. Cei care au fost angajați cei din urmă au crezut cuvântul gospodarului: „Veți primi ce va fi cu dreptul” (Matei 20,7). Ei au știut că vor primi tot ce meritau și au fost plătiți cei dintâi, pentru că au adus credința în munca lor. Dacă ar fi manifestat un spirit iubitor și plin de încredere, aceia care lucraseră pe întregul parcurs al zilei ar fi continuat să fie cei dintâi. SA2 101.6

Domnul Isus evaluează lucrarea după spiritul în care este făcută. În ceasul cel din urmă, Domnul îi va primi pe păcătoșii pocăiți, care vin la El cu o credință umilă și ascultă de poruncile Sale. SA2 102.1

Domnul Hristos îi avertizează pe cei ce se află în slujba Sa că nu trebuie să se târguiască pentru o sumă prestabilită, ca și când Stăpânul lor nu-i va trata corect. El a prezentat parabola aceasta, pentru ca aceia care murmură să nu fie tratați cu simpatie din cauza presupuselor lor revendicări. — Manuscrisul 87, 1899 SA2 102.2

Adevărata prosperitate nu poate să vină niciodată la un suflet care aspiră continuu la primirea unor salarii mai mari și care cedează unei ispite ce îl duce departe de lucrarea care i-a fost rânduită de Domnul. Niciun om, nicio familie, nicio firmă sau instituție nu poate să prospere, dacă nu este condusă de înțelepciunea lui Dumnezeu. — Scrisoarea 2, 1898 (Broșura „To the Leading Men in Our Churches”, p. 4) SA2 102.3