Sunt multe lucruri care trebuie să fie îndreptate și care vor fi îndreptate, dacă aderăm strict la principii. Mi-au fost date îndrumări speciale cu privire la pastorii noștri. Nu este voia lui Dumnezeu ca ei să caute să fie bogați. Ei nu trebuie să se angajeze în întreprinderi lumești, deoarece faptul acesta îi face incapabili să își dedice puterile cele mai bune pentru lucrurile spirituale. Totuși ei trebuie să primească salarii suficient de mari pentru a se susține pe ei înșiși și familiile lor. Nu trebuie să li se încredințeze atât de multe sarcini, încât să nu poată acorda o atenție corespunzătoare bisericii din propria casă. Ei au datoria de a-i învăța pe copiii lor, așa cum i-a învățat Avraam, [188] să țină calea Domnului și să facă dreptate. (…) SA2 104.9
Pastorii și profesorii să nu uite că Dumnezeu îi consideră responsabili pentru îndeplinirea slujbei lor în măsura cea mai bună a abilității lor și așteaptă ca ei să aducă în lucrare tot ce le stă în putere. Ei nu trebuie să-și asume îndatoriri care intră în conflict cu lucrarea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Când pastorii și profesorii, apăsați continuu de povara răspunderilor de ordin financiar, urcă la amvon sau merg în sala de clasă fiind îngrijorați și obosiți, cu o minte agitată și cu nervii suprasolicitați, ce altceva se poate aștepta, decât să fie folosit un foc obișnuit în locul focului sfânt, aprins de Dumnezeu? Eforturile încordate și zdruncinate îi fac rău vorbitorului și îi dezamăgesc pe ascultători. El nu are timp să-L caute pe Domnul, nu are timp să ceară cu credință ungerea cu Duhul Sfânt. Oare nu vom schimba noi acest mod de a lucra? — Manuscrisul 101, 1902 SA2 105.1