Mă simt îndemnată să îți scriu în dimineața aceasta și să îți cer să te asiguri că îi tratezi pe toți cu nepărtinire. Am fost învățată că există pericolul să-i tratați pe unii medici într-un mod care va fi dăunător pentru ei. Noi trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a încuraja talentul în păstorire și, de asemenea, talentul medicilor, oferindu-le orice avantaj întemeiat, dar este o limită dincolo de care nu trebuie să trecem. SA2 111.5
Când am încercat să găsim un medic care să ocupe poziția de conducător al Sanatoriului Loma Linda, un medic cu experiență a fost de acord să vină, dar cu anumite condiții. El a stabilit o anumită sumă pentru serviciile lui și a spus că nu va veni pentru mai puțin. Unii au gândit că, [199] deoarece părea așa de dificil să găsim pe cineva, am putea să-l invităm pe medicul acesta, îndeplinindu-i condițiile. Totuși eu i-am spus fratelui [J. A.] Burden: „Nu ar fi bine să-l angajăm pe doctorul acesta și să-i plătim atât de mult, în timp ce alții care lucrează cu tot atâta credincioșie primesc mai puțin. Nu este drept să facem așa, iar Domnul mi-a spus că nu va aproba o asemenea discriminare.” SA2 111.6
Domnul cere renunțare la sine în slujba Sa, iar cerința aceasta este obligatorie atât pentru medici, cât și pentru pastori. Avem în față o lucrare energică, în care este nevoie de bani, și trebuie să chemăm în slujire tineri care să lucreze ca pastori și medici nu pentru salariile cele mai mari, ci datorită marilor nevoi ale lucrării lui Dumnezeu. Domnul nu este mulțumit de spiritul acesta de căutare a celor mai mari salarii. Avem nevoie de medici și de pastori a căror inimă este consacrată lui Dumnezeu și care își primesc ordinele de înaintare de la cel mai mare Misionar Medical care a pășit vreodată pe pământul acesta. Ei trebuie să privească la viața Sa de renunțare la Sine, iar apoi să sacrifice cu bucurie, ca să fie angajați cât mai mulți lucrători în semănarea semințelor Evangheliei. Dacă toți vor lucra în spiritul acesta, vor fi cerute salarii mai mici. SA2 111.7
Unii au greșit în privința acesta. Dumnezeu i-a binecuvântat cu abilitatea de a face o lucrare bună, dar ei nu au învățat lecțiile economiei, ale renunțării la sine și ale umblării smerite cu Dumnezeu. Cererile lor de salarii mari au fost aprobate, iar ei au ajuns să fie extravaganți în folosirea banilor, au pierdut influența spre bine pe care ar fi trebuit să o exercite, iar mâna lui Dumnezeu, care aduce prosperitate, nu a fost cu ei. (…) Feriți-vă să le acordați prea multă încredere acelora care cer salarii mari, înainte de a se angaja în lucrarea Domnului. Vă scriu lucrul acesta ca o avertizare. — Scrisoarea 330, 1906 SA2 112.1