Adevărul nu îi face niciodată pe oamenii să fie aspri, brutali sau nepoliticoși. El ia oamenii cu toate păcatele și josnicia lor, îi desparte de lume și le înnobilează gusturile, chiar dacă sunt săraci și lipsiți de educație. Sub influența disciplinei creștine, are loc o lucrare continuă de înnobilare, care îi sfințește prin adevăr. Când sunt ispitiți să exercite chiar și o fărâmă de influență care i-ar conduce departe de Hristos, pe calea lumii, în mândrie, modă sau paradă, ei rostesc cuvinte de împotrivire care vor abate puterea vrăjmașului. Ei spun: „Eu nu îmi aparțin. Sunt cumpărat cu un preț. Eu sunt un fiu al lui Dumnezeu, o fiică a Sa.” — Scrisoarea 26, 1900 SA3 131.2