Prima viziune. — În timp ce mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea. — Experiențe și viziuni, p. 14 SA3 16.1
Cinci dintre noi, toate femei, am îngenuncheat în liniște la altarul familial. În timp ce ne rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea, așa cum nu o mai simțisem niciodată înainte. Mi s-a părut că sunt înconjurată de lumină și că mă înalț tot mai departe și tot mai departe de pământ. Cu ocazia aceasta, am avut o viziune a experienței credincioșilor adventiști, a venirii lui Hristos și a răsplătirii care urma să le fie dată celor credincioși. — Mărturii, vol. 5, p. 654, 655 SA3 16.2
Relatarea experienței. — Când razele slavei lui Dumnezeu au venit la mine pentru prima dată, ei au crezut că am murit; mă priveau, plângeau și se rugau mult, dar pentru mine era ca și când mă aflam în cer, eram plină de viață, iar apoi mi-a fost arătată lumea și am văzut un întuneric asemenea unui giulgiu al morții. SA3 16.3
Ce însemnau aceste lucruri? Nu puteam să văd nicio lumină. După aceea, am văzut o mică sclipire și apoi încă una, iar sclipirile acestea s-au mărit și au fost tot mai strălucitoare și s-au înmulțit, fiind tot mai puternice, până când au ajuns lumina lumii. Aceștia erau aceia care credeau în Isus Hristos. (…) SA3 16.4
Nu am crezut niciodată că mă voi întoarce iarăși în lume. [35] Când suflarea a revenit în trupul meu, nu am putut să aud nimic. Totul era în întuneric. Lumina și slava pe care ochii mei le priviseră îndelung eclipsaseră lumina de pe pământ și așa a fost timp de mai multe ore. Apoi, treptat, am început să zăresc lumina și am întrebat unde mă aflu. SA3 16.5
„Ești chiar aici, în casa mea”, a spus proprietarul casei. SA3 16.6
„Unde, aici? Eu, aici? Știi ceva despre aceasta?” După aceea, totul a revenit la normal. Oare acesta trebuie să fie căminul meu? Trebuie să mă întorc aici din nou? Oh, povara și răspunderea care au venit asupra sufletului meu sunt de nedescris! — Manuscrisul 16, 1894 SA3 16.7
Detașată cu totul de lucrurile pământești. — Când Domnul consideră potrivit să îmi dea o viziune, sunt dusă în prezența lui Isus și a îngerilor și sunt detașată cu totul de lucrurile pământești. 3Acesta este motivul pentru care Ellen White vorbește rareori despre fenomenele fizice care au însoțit multe dintre viziunile ei. Ea însăși a trebuit să depindă de declarațiile martorilor oculari pentru a ști despre aceste manifestări, așa cum s-a întâmplat în 1906, când a făcut referire la dovezile chemării și lucrării ei. Vezi fragmentul final al acestui capitol. Nu pot să văd mai departe de locul spre care mă îndrumă îngerul. Adesea, atenția mea este îndreptată spre evenimente care se desfășoară pe pământ. SA3 16.8
Uneori sunt purtată cu mult înainte, în viitor, și mi se arată ce urmează să se întâmple. Apoi, din nou, mi se arată lucruri care au avut loc în trecut. — Spiritual Gifts, vol. 2, p. 292 SA3 16.9
Uneori, viziunile au fost primite în stare de conștiență. — Vineri, 20 martie, m-am trezit devreme, aproximativ la ora trei și jumătate dimineața. În timp ce scriam despre capitolul al cincisprezecelea din Evanghelia după Ioan, m-a cuprins deodată o pace minunată. O prezență sfântă părea să se afle în camera mea. Am lăsat jos condeiul și am stat într-o atitudine de așteptare, ca să văd ce îmi va spune Duhul Sfânt. Nu am văzut nicio persoană. Nu am auzit nicio voce, dar Veghetorul ceresc părea că se află foarte aproape de mine. Am simțit că era prezența lui Isus. SA3 16.10
Pacea și lumina plăcută care păreau să se afle în camera mea sunt imposibil de explicat sau de descris. [36] O atmosferă sfântă mă înconjura și minții mele i-au fost înfățișate lucruri de o importanță deosebită. Mi-a fost descrisă o inițiativă de activitate, ca și când o prezență nevăzută îmi vorbea. Mi se părea că am pierdut din minte subiectul despre care scriam, iar un alt subiect mi-a fost descoperit cu claritate. În timp ce subiectul era întipărit în mintea mea, mi se părea că sunt cuprinsă de un sentiment de adorare. — Manuscrisul 12c, 1896 SA3 17.1
O altă viziune primită în timp ce scria. — M-am trezit marți dimineața devreme, aproximativ pe la ora două. În timp ce scriam despre Adevărata Viță, am simțit o prezență în camera mea, așa cum s-a întâmplat de multe ori înainte, și am pierdut din minte gândurile pe care eram pe punctul să le scriu. Mi se părea că sunt în prezența lui Isus. El îmi vorbea despre lucrurile pe care trebuia să le învăț. Totul era atât de clar, încât nu puteam să înțeleg greșit. SA3 17.2
Trebuia să ajut pe cineva cu care credeam că nu voi mai fi chemată niciodată să mă confrunt. Nu am putut să înțeleg ce însemna lucrul acesta, dar am decis imediat să nu încerc să mă împotrivesc, ci să urmez îndrumările. Nu a fost rostit niciun cuvânt care să fie auzit, ci vocea îmi vorbea în minte. Am spus: „Doamne, voi face așa cum poruncești.” — Scrisoarea 36, 1896 SA3 17.3
Descoperiri minunate în timp ce scria și vorbea. — Sunt binecuvântată într-un mod deosebit nu numai când stau în fața unor adunări mari, ci și când scriu îmi sunt date descoperiri minunate cu privire la trecut, prezent și viitor. — Scrisoarea 86, 1906 SA3 17.4
Ellen White nu putea să aibă control asupra viziunilor. — Declarația că eu am susținut vreodată că pot să am o viziune când doresc eu este cu totul falsă. Nu este nicio umbră de adevăr în aceasta. Eu nu am spus niciodată că pot să intru în viziune când îmi place, deoarece lucrul acesta este pur și simplu imposibil. Mulți ani am simțit că, dacă aș fi putut să aleg și să-I fiu pe plac lui Dumnezeu în același timp, aș fi ales mai degrabă să mor, decât să am o viziune, deoarece fiecare viziune îmi dă o mare responsabilitate de a da mărturii de mustrare și de avertizare, iar faptul acesta a fost [37] întotdeauna împotriva sentimentelor mele, provocându-mi o suferință sufletească de nedescris. Nu am râvnit niciodată la poziția aceasta, și totuși nu îndrăznesc să mă împotrivesc Duhului lui Dumnezeu și să caut o poziție mai ușoară. SA3 17.5
Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea în ocazii diferite, în locuri diferite și în circumstanțe diferite. 4J. N. Loughborough raportează că ultima viziune însoțită de fenomene fizice a avut loc la adunarea de tabără din Portland, Oregon, în 1884. El a fost prezent și a menționat viziunea aceasta într-o cuvântare ținută în 20 ianuarie 1893, cu privire la „Studiul Mărturiilor”, la sesiunea Conferinței Generale din Battle Creek. Vezi General Conference Bulletin, 1893, p. 19, 20. — Compilatorii Soțul meu nu are niciun control asupra acestor manifestări ale Duhului lui Dumnezeu. De multe ori, când am avut viziuni, el era foarte departe. — Scrisoarea 2, 1874 SA3 17.6
Nu am îndrăznit să mă îndoiesc. — Uneori am fost încurcată și ispitită să mă îndoiesc de propria experiență. Într-o dimineață, în timpul rugăciunilor cu familia, puterea lui Dumnezeu a început să vină asupra mea. Mi-a trecut prin minte gândul că era spiritism și m-am împotrivit. Imediat am fost lovită de muțenie. (…) După aceea nu am mai îndrăznit să mă îndoiesc și nici să mă împotrivesc puterii lui Dumnezeu nici măcar o clipă, indiferent ce ar putea să creadă ceilalți despre mine. — Experiențe și viziuni, p. 22, 23 SA3 17.7
Ellen White relatează dovezile chemării și lucrării ei. — În lumea noastră există un spirit de credință și, de asemenea, un spirit de necredință. În zilele din urmă, unii se vor îndepărta de credință, „alipindu-se de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor”. Ne așteptăm ca aceia care refuză să fie în armonie cu Hristos să dezvolte o atitudine combativă, dar să nu ne gândim că ne vor face rău. Trebuie să ne aducem aminte că aceia care sunt de partea noastră sunt mai mulți decât cei care sunt împotriva noastră. Aceasta este nădejdea și puterea mea. Eu cred în Dumnezeu. Știu în cine cred. Eu cred soliile pe care Dumnezeu le-a dat bisericii rămășiței. Încă din copilărie, am avut numeroase experiențe care mi-au întărit credința în lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. SA3 17.8
Făcută în stare să scrie. — La începutul activității mele publice, Domnul mi-a poruncit: „Scrie lucrurile care îți sunt descoperite!” La data când am primit solia aceasta, [38] mâna îmi tremura puternic. Starea mea fizică făcea să îmi fie imposibil să scriu. Totuși mi-a fost adresat din nou cuvântul: „Scrie lucrurile care îți sunt descoperite!” Eu am ascultat, iar urmarea a fost că, nu după multă vreme, am putut să scriu pagină după pagină cu o ușurință tot mai mare. Cine mi-a spus ce să scriu? Cine mi-a întărit mâna dreaptă și m-a făcut în stare să folosesc pana? A fost Domnul. SA3 18.1
Când intrăm într-o relație potrivită cu El și ne consacrăm în întregime, vom vedea puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu atât în cuvinte, cât și în fapte. SA3 18.2
Concluziile studiului Bibliei sunt confirmate de viziuni. — În zilele timpurii ale vestirii soliei, când numărul nostru era mic, am studiat cu atenție pentru a înțelege semnificația multor pasaje ale Scripturii. Uneori se părea că nu poate fi dată nicio explicație. Mintea mea părea încuiată pentru înțelegerea Cuvântului, dar, când frații noștri care se adunau pentru studiu ajungeau la un punct de unde nu puteau să meargă mai departe și erau nevoiți să apeleze la rugăciuni stăruitoare, Duhul lui Dumnezeu venea asupra mea, eram luată în viziune și eram învățată cu privire la relația dintre diferitele pasaje ale Scripturii. Aceste experiențe s-au repetat adesea. Astfel au fost stabilite, punct cu punct, multe adevăruri ale soliei îngerului al treilea. SA3 18.3
Credeți voi că va șovăi vreodată credința mea în solia aceasta? Credeți că pot să tac, văzând efortul care se face pentru a spulbera stâlpii de temelie ai credinței noastre? Eu sunt atât de puternic întemeiată în adevărurile acestea, cât îi este posibil unui om. Nu pot să uit niciodată experiența prin care am trecut. Dumnezeu mi-a confirmat credința prin numeroase dovezi ale puterii Sale. SA3 18.4
Eu am scris lumina pe care am primit-o, iar o mare parte din ea strălucește acum din paginile tipărite. Lucrările mele tipărite sunt într-o totală armonie cu învățătura mea actuală. SA3 18.5
Ellen White nu a respirat în timpul viziunii. — Unele dintre îndrumările aflate în paginile acestea au fost date în circumstanțe atât de remarcabile, încât pot să dovedească puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu în favoarea adevărului Său. [39] Uneori, când eram în viziune, prietenii mei se apropiau și exclamau: „Ce se întâmplă? Nu respiră!” Au pus o oglindă în fața buzelor mele, dar nu au găsit nicio urmă de umezeală pe sticlă. În timpul acela, când nu era niciun semn de respirație, eu continuam să spun lucrurile care îmi erau descoperite. Soliile au fost date în felul acesta pentru a întări credința tuturor, pentru ca, în aceste zile din urmă, să avem încredere în Spiritul Profetic. SA3 18.6
Vocea păstrată în mod miraculos. — Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a păstrat vocea, deoarece, în tinerețe, medicii și prietenii declarau că voi rămâne fără voce în trei luni. Dumnezeul cerului a văzut că aveam nevoie să trec printr-o experiență dificilă, ca să fiu pregătită pentru lucrarea pe care urma să mi-o încredințeze. SA3 18.7
Pe parcursul ultimei jumătăți de secol, credința mea în triumful final al soliei îngerului al treilea și al tuturor lucrurilor care au legătură cu aceasta a fost întărită de experiențele minunate prin care am trecut. Acesta este motivul pentru care sunt nerăbdătoare să văd cărțile mele publicate și răspândite în multe limbi. Știu că lumina conținută în aceste cărți este lumina Cerului. SA3 18.8
Studiați învățătura. — Vă cer să studiați învățătura scrisă în aceste cărți. Ioan, bătrânul apostol, a primit solia: „Scrie lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt și cele care au să fie după ele.” Domnul mi-a poruncit să scriu ce mi-a descoperit. Eu am făcut lucrul acesta, iar acum ce mi-a descoperit este tipărit. (…) SA3 18.9
Deși suntem înconjurați de ideile false care se răspândesc pe întregul pământ, noi trebuie să stăm neclintiți pe platforma adevărului veșnic. Să îmbrăcăm întreaga armură a lui Dumnezeu, deoarece ni se spune că, în timpul acesta, Satana însuși va face minuni în fața oamenilor, iar când vedem lucrurile acestea, trebuie să fim pregătiți să ne împotrivim influenței lor amăgitoare. Nu trebuie să fim influențați de nimic din ce este prezentat de vrăjmaș ca fiind adevăr, deoarece trebuie să rămânem la învățătura Marelui Autor al întregului adevăr. — Review and Herald, 14 iunie 1906 SA3 18.10