„Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»” Oamenii cei mai inteligenți de pe pământ nu sunt în stare să-L înțeleagă pe Dumnezeu. El li Se descoperă oamenilor, dar numai învăluindu-Se în mister. Căile Sale sunt dincolo de capacitatea omului de a înțelege. Oamenii trebuie să cerceteze fără încetare, să învețe fără încetare, și totuși, dincolo de descoperirile lor, se află o infinitate de lucruri neînțelese. Dacă ar putea să înțeleagă pe deplin scopurile, înțelepciunea, dragostea și caracterul lui Dumnezeu, oamenii nu ar crede în El considerându-L o Ființă infinită, ci s-ar încrede în El numai din interese personale. Dacă ar putea să-L cuprindă pe Dumnezeu, El nu ar mai fi suprem. SA3 168.1
Unii cred că au făcut descoperiri minunate în domeniul științei. Ei citează părerile oamenilor învățați ca și când le-ar considera infailibile și prezintă deducțiile științei ca și cum ar fi niște adevăruri imposibil de combătut. Iar Cuvântul lui Dumnezeu, care este dat ca o candelă pentru picioarele călătorului obosit, este judecat prin standardul acesta și este declarat ca fiind insuficient. SA3 168.2
Cercetarea științifică în care și-au îngăduit să se implice acești oameni s-a dovedit a fi o capcană. Le-a întunecat mintea și ei au alunecat în necredință. Ei au un simțământ al puterii și, în loc de a căuta Izvorul întregii înțelepciuni, ei triumfă datorită spoielii de cunoștințe pe care le-au obținut. Ei și-au înălțat [307] înțelepciunea lor omenească împotriva înțelepciunii Dumnezeului celui mare și atotputernic și au îndrăznit să intre în controversă cu El. Cuvântul inspirației îi declară „nebuni” pe acești oameni. SA3 168.3