Îndrumarea dată lui Ellen White. — Când Duhul lui Dumnezeu mi-a descoperit în minte marile adevăruri ale Cuvântului Său și scene din trecut și viitor, mi s-a poruncit să le fac cunoscut și altora aceste lucruri. — Tragedia veacurilor, p. xi SA3 24.1
De la începutul lucrării mele (…) am fost chemată să aduc o mărturie clară și la subiect pentru a mustra fără cruțare greșelile. — Mărturii, vol. 5, p. 678 SA3 24.2
Vestirea mărturiei cu ajutorul Duhului Sfânt. — După ce ies din viziune, nu îmi amintesc imediat tot ce am văzut, iar subiectul nu îmi este foarte clar până când scriu. Atunci, scenele îmi apar în minte așa cum mi-au fost prezentate în viziune și pot să le scriu cu ușurință. Uneori, lucrurile pe care le-am văzut îmi sunt ascunse după ce ies din viziune și nu pot să mi le amintesc până când sunt adusă în fața unui grup căruia i se aplică viziunea. Atunci, lucrurile pe care le-am văzut îmi vin în minte cu putere. SA3 24.3
Eu sunt tot atât de dependentă de Duhul Domnului în relatarea sau în scrierea viziunii, pe cât sunt în primirea ei. Îmi este imposibil să îmi aduc aminte lucrurile care mi-au fost arătate, dacă Domnul nu mi le amintește în momentul [49] când El dorește să le relatez sau să le scriu. — Spiritual Gifts, p. 292, 293 SA3 24.4
Trebuie să fie impresionată de Duhul Sfânt. — Eu nu pot să îmi asum o lucrare și să o încep pe baza unor impulsuri ale mele. Trebuie să fiu impresionată de Duhul lui Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt nu mă ajută, nu pot să scriu. Uneori nu pot să scriu deloc. Apoi sunt trezită din nou la ora unsprezece, douăsprezece sau unu și pot să scriu atât de repede cât de repede este în stare mâna mea să se miște deasupra hârtiei. SA3 24.5
Cu pana în mână. — Îndată ce iau în mână pana, nu sunt în întuneric cu privire la ce trebuie să scriu. Este la fel de simplu și de clar, ca și când o voce îmi vorbește: „Te voi învăța și îți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.” „Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.” — Manuscrisul 89, 1900 SA3 24.6
Sunt foarte ocupată cu scrisul. Dimineața devreme și noaptea târziu, scriu lucrurile pe care mi le descoperă Domnul. Povara lucrării mele este aceea de a pregăti un popor care să reziste în ziua Domnului. — Scrisoarea 371, 1907 (publicată în Writing and Sending Out of the Testimonies to the Church, p. 15) SA3 24.7
Integritatea mesajul ei. — Eu spun lucrurile pe care le-am văzut și despre care știu că sunt adevărate. — Scrisoarea 4, 1896 SA3 24.8
În lucrarea mea, eu spun lucrurile pe care mi le dă Domnul. În cuvintele pe care ți le adresez (…), tu nu trebuie să îndrăznești să spui că Domnul nu m-a îndemnat să fac remarcile pe care le-am făcut în toată acea cuvântare. — Scrisoarea 18d, 1890 SA3 24.9
Eu scriu tot ce îmi dă Domnul. — Scrisoarea 52, 1906 SA3 24.10
Mărturia exprimată în cuvintele proprii. — Deși sunt tot atât de dependentă de Duhul Domnului în scrierea viziunilor mele cum sunt în primirea lor, totuși cuvintele pe care le folosesc pentru a descrie ce am văzut sunt ale mele, cu excepția celor care mi-au fost adresate de un înger și pe care le redau folosind semne de citare. 6Decizia Sesiunii Conferinței Generale cu privire la inspirație: „Noi credem că lumina dată de Dumnezeu slujitorilor Săi este primită prin iluminarea minții; El le împărtășește gânduri, și nu (cu excepția unor situații rare) cuvintele propriu-zise prin care trebuie să fie exprimate ideile.” — General Conference Proceedings, Review and Herald, 27 noiembrie 1883 — Review [50] and Herald, 8 octombrie 1867 SA3 24.11
Eu trebuie să scriu aceste lucruri din nou și din nou. — Am scris cu credincioșie avertizările pe care mi le-a dat Dumnezeu. Ele au fost tipărite în cărți, totuși eu nu pot să mă abțin. Trebuie să scriu aceleași lucruri din nou și din nou. Eu nu cer să fiu eliberată de această sarcină. Atâta vreme cât Domnul îmi cruță viața, trebuie să continui să vestesc aceste solii serioase. — Manuscrisul 21, 1901 SA3 25.1
Felul în care Ellen G. White și-a înțeles propriile scrieri. — a. Mărturiile: Aceia care citesc cu atenție mărturiile, așa cum mi-au fost date încă din zilele de la început, nu trebuie să fie încurcați cu privire la originea lor. Numeroasele cărți scrise cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu sunt o dovadă vie despre caracterul mărturiilor. — Scrisoarea 225, 1906 (publicată în Solii alese, cartea 1, p. 49, 50; în ediția în limba română, p. 45) SA3 25.2
b. Cărțile din seria „Conflictul veacurilor” : Nu Ellen White este autorul acestor cărți. Ele conțin îndrumări pe care Dumnezeu i le-a dat pe parcursul unei vieți întregi de activitate. Ele conțin lumina prețioasă și mângâietoare pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a dat-o slujitoarei Sale pentru a o vesti lumii. — Colporteur Ministry, p. 125 SA3 25.3
c. Articolele: Niciun articol pe care îl scriu pentru revistă nu exprimă doar ideile proprii. Ele conțin lucrurile pe care Dumnezeu mi le-a descoperit în viziune — razele de lumină prețioasă care strălucesc de la scaunul Său de domnie. — Mărturii, vol. 5, p. 67 SA3 25.4
d. Scrisorile (mărturiile): Deși eram slabă și tremuram, m-am trezit la ora trei dimineața pentru a-ți scrie. Dumnezeu vorbea prin vasul de lut. Poți să spui că acest mesaj este doar o scrisoare. Da, a fost o scrisoare, dar a fost inspirată de Duhul lui Dumnezeu pentru a le prezenta oamenilor lucrurile care mi-au fost arătate. În scrisorile pe care le scriu, în mărturiile pe care le dau, eu vă prezint lucrurile pe care mi le-a descoperit Domnul. — Mărturii, vol. 5, p. 67 SA3 25.5
[51] e. Interviurile: El [G. A. Irwin] are un carnețel în care notează întrebările dificile pe care mi le pune, iar dacă am vreo lumină specială cu privire la aceste puncte, o scriu pentru binele poporului nostru, nu numai din America, dar și din țara aceasta [Australia]. — Scrisoarea 96, 1899 SA3 25.6
f. Când nu a fost nicio lumină: Eu nu am nicio lumină cu privire la acest subiect [cine sunt cei 144.000]. (…) Vă rog, spuneți-le fraților mei că nu mi-a fost descoperit nimic cu privire la situațiile despre care scriu ei, iar eu pot să le prezint numai ce mi-a fost descoperit. — Citat într-o scrisoare adresată de C. C. Crisler lui E. E. Andross, 8 decembrie 1914 (În arhiva Fundației White, Documentul nr. 164) SA3 25.7
Eu nu mă simt liberă să le scriu fraților noștri despre lucrarea voastră viitoare. (…) Nu am primit nicio îndrumare cu privire la locul unde trebuie să vă stabiliți. (…) Dacă Domnul îmi dă o îndrumare precisă cu privire la voi, vă voi spune, dar nu pot să-mi asum responsabilități pe care Domnul nu mi le încredințează. — Scrisoarea 96, 1909 SA3 25.8
Descoperirile făcute de Dumnezeu sunt redate cât mai viu cu putință. — Vreau ca fiecare strop și fărâmă din puterea mea să redea descoperirile pe care mi le face Domnul și caut să le prezint cât mai viu cu putință. — Scrisoarea 325, 1905 SA3 25.9
Duhul Sfânt dă cuvintele potrivite. — Bunătatea Domnului față de mine este foarte mare. Laud numele Său, pentru că mintea îmi este clară cu privire la subiectele Bibliei. Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra minții mele și îmi dă cuvintele potrivite pentru a exprima adevărul. De asemenea, când stau înaintea adunărilor, sunt întărită într-o mare măsură. — Scrisoarea 90, 1907 SA3 25.10
Ajutorul Duhului Sfânt în alegerea cuvintelor potrivite. — Încerc să prind întocmai cuvintele și expresiile spuse cu privire la subiectul acesta, iar când pana mea ezită pentru o clipă, cuvintele potrivite vin în mintea mea. — Scrisoarea 123, 1904 SA3 26.1
Când scriam aceste cărți prețioase, dacă ezitam, [52] îmi era dat tocmai cuvântul pe care îl voiam pentru a exprima ideea. — Scrisoarea 265, 1907 SA3 26.2
Alegerea cu atenție a cuvintelor. — Sunt nespus de atentă să folosesc cuvinte care să nu-i dea nimănui posibilitatea de a susține idei greșite. Trebuie să folosesc cuvinte care nu vor fi interpretate greșit și făcute să însemne opusul lucrurilor pe care sunt menite să le exprime. — Manuscrisul 126, 1905 SA3 26.3
Nicio propoziție care să conțină erezii. — Mă uit acum în jurnalele mele și în copiile scrisorilor pe care le-am trimis cu câțiva ani în urmă. (…) Am subiectele cele mai prețioase pentru a le reda și pentru a le prezenta oamenilor sub formă de mărturii. Atâta vreme cât încă sunt în stare să fac lucrarea aceasta, oamenii trebuie să aibă lucruri care să reînvie istoria din trecut pentru a vedea că, în tot ce am scris, există un lanț drept al adevărului, fără nicio propoziție care să conțină erezii. Mi-a fost descoperit că aceasta trebuie să fie o scrisoare vie, adresată tuturor, cu privire la credința mea. — Scrisoarea 329a, 1905 SA3 26.4
Mai întâi o prezentare generală, apoi aplicațiile speciale. — Am fost purtată dintr-un salon în altul, unde dr. B era medicul. În unele cazuri, am fost întristată să văd o mare lipsă de eficiență. El nu avea cunoștințe suficiente pentru a înțelege nevoile cazului și ce era important să fie făcut pentru a respinge boala. SA3 26.5
Persoana aceea cu autoritate care m-a îndrumat adesea a zis: „Tinere, tu nu ești un cercetător pătrunzător. Tu privești doar la suprafață, trebuie să cercetezi în profunzime, să folosești ocaziile, să înveți mai mult, iar lecțiile pe care le înveți trebuie să le înveți bine. Tu ai prea puține cunoștințe. Este un lucru solemn să ai viața oamenilor în mâinile tale, deoarece orice greșeală, orice neglijare a unei înțelegeri pătrunzătoare poate să scurteze existența unora care ar fi putut să trăiască. Pericolul acesta ar fi fost mai mic dacă medicul ar fi avut o cunoaștere mai cuprinzătoare a modalității de tratare a bolnavilor.” SA3 26.6
Nu ți-am scris niciodată lucrul acesta, dar am prezentat totul la modul general, fără a face aplicație la [53] cazul tău. Simt acum că tu trebuie să știi lucrurile acestea, pentru că lumina care le-a fost dată lucrătorilor de la sanatoriu s-a referit la unele aspecte legate de tine. Îți vorbesc în spiritul dragostei față de sufletul tău și cu preocupare pentru succesul tău, ca medic. Tu trebuie să bei mai mult din fântâna cunoștinței, înainte de a fi pregătit să fii cel dintâi sau singurul instruit într-o instituție pentru tratarea bolnavilor. — Scrisoarea 7, 1887 SA3 26.7
Un caz care nu trebuie să fie trecut cu vederea. — În ultima viziune pe care am primit-o, mi-a fost arătat cazul tău. (…) Din ce mi-a fost arătat, tu calci porunca a șaptea. Prin urmare, cum poate mintea ta să fie în armonie cu prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu și cu adevărurile care te mustră la fiecare pas? Dacă ai fi fost amăgit să accepți fără intenție această idee nesăbuită ar fi fost mai scuzabil, dar nu a fost așa. Tu ai fost avertizat. Ai fost mustrat și sfătuit. (…) SA3 26.8
Sufletul meu este tulburat. (…) Nu pot trece cu vederea cazul tău. Tu ești într-o stare înfricoșătoare și ai nevoie să fii transformat cu totul. — Scrisoarea 52, 1876 SA3 26.9
Nu întotdeauna a primit o viziune specială. — Îți scriu aceste lucruri pentru că nu îndrăznesc să le rețin. Tu ești departe de a împlini voia lui Dumnezeu, departe de Isus și departe de cer. Nu este de mirare pentru mine că Dumnezeu nu a binecuvântat munca ta. Poți să spui: „Dumnezeu nu i-a dat lui Ellen White o viziune cu privire la cazul meu, prin urmare, de ce îmi scrie aceste lucruri?” SA3 26.10
Am văzut cazurile altora care, asemenea ție, își neglijează datoriile. Am văzut multe lucruri cu privire la experiența ta din trecut. Când intru într-o familie și văd un comportament pe care Dumnezeu l-a mustrat și l-a condamnat, sunt întristată și tulburată, indiferent dacă mi-au fost arătate păcate speciale sau păcatele altora care au neglijat datorii asemănătoare. Eu știu despre ce vorbesc și sunt foarte tulburată de subiectul acesta. Prin urmare, pentru Numele lui Hristos, grăbește-te să te îndrepți și să te pregătești pentru luptă. — Scrisoarea 52, 1996 SA3 26.11
Mărturie bazată pe mai multe viziuni. — Dumnezeu mi-a dat o mărturie de mustrare pentru părinții care își tratează copiii așa cum îi tratezi tu pe micuții tăi. — Scrisoarea 1, 1887 SA3 27.1
[54] Subiectul acesta mi-a fost prezentat și în alte cazuri, în care unele persoane au pretins că au niște solii cu un caracter asemănător pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, iar îndrumarea care mi-a fost dată de Domnul a fost: „Să nu-i credeți.” — Scrisoarea 16, 1893 (citată în Solii alese, cartea 2, p. 63, 64; în ediția în limba română, p. 59) SA3 27.2
Vestirea neașteptată a unei mărturii. — În Sabat dimineață, devreme, am mers la o adunare, iar Domnul mi-a dat o mărturie pe care să le-o adresez direct celor prezenți, fiind ceva neașteptat pentru mine. Le-am prezentat-o, arătându-le că Domnul i-a trimis pe slujitorii Săi cu o solie și că solia pe care au vestit-o a fost tocmai mijlocul pe care Dumnezeu l-a rânduit spre a ajunge la inima lor, dar ei au simțit că au libertatea de a o diseca în bucăți și de a anula efectul Cuvântului lui Dumnezeu. (...) Faptul că am îndrăznit să le vorbesc astfel le-a produs o mare mirare. — Scrisoarea 19, 1884 SA3 27.3
Transmiterea mustrărilor a fost o sarcină neplăcută pentru Ellen White. — Dacă mă voi duce la Conferința Generală [la sesiune], voi fi constrânsă să adopt poziții care îi vor mustra imediat pe unii. Mă doare mult să fac lucrul acesta și durează mult până când îmi revin din tulburarea pe care mi-o provoacă o asemenea experiență. — Scrisoarea 17, 1903 SA3 27.4
Cuvinte întărite prin mesajele scrise și rostite. — Mesajele pe care mi le-a dat Dumnezeu le-au fost transmise oamenilor atât prin viu grai, cât și în formă tipărită. În felul acesta, lucrarea mea a fost întărită de două ori. SA3 27.5
Mi-a fost arătat că Domnul, prin puterea Sa infinită, a susținut mâna dreaptă a solului Său pentru mai bine de o jumătate de secol, pentru ca adevărul să poată fi scris după cum îmi poruncește El ca să fi publicat în reviste și în cărți. — Scrisoarea 136, 1906 SA3 27.6
Nu a putut să spună dacă se referă la trecut sau la viitor. — Am fost îndemnată de Duhul Domnului să-i avertizez într-un mod cu totul solemn pe cei din poporul nostru cu privire la o familiaritate necuvenită între bărbații și femeile căsătorite. Acest sentimentalism bolnăvicios a existat în centrul misionar din _______, înainte ca voi să intrați în legătură cu el. Mi-ați fost arătați atât voi, cât și alții care manifestă aceeași atitudine, dar nu pot să spun dacă a fost cu privire la trecut [55] sau la viitor, deoarece lucrurile îmi sunt prezentate cu mult timp înainte de a avea loc. — Scrisoarea 17, 1891 SA3 27.7
O lucrare descoperită ca și când ar fi fost îndeplinită. — M-am gândit la felul cum, după ce am început lucrarea la sanatoriul din Battle Creek, clădirile sanatoriului mi-au fost arătate în viziune deja terminate și pregătite să fie folosite. Domnul m-a îndrumat cu privire la modul în care trebuia să fie condusă lucrarea din clădirile acestea, în scopul de a exercita o influență mântuitoare asupra pacienților. SA3 27.8
Totul mi se părea foarte real, dar, când m-am trezit, am văzut că lucrarea încă urma să fie făcută, că nu era ridicată nicio clădire. SA3 27.9
Cu o altă ocazie, mi-a fost arătată o clădire mare care se ridica pe terenul sanatoriului din Battle Creek, iar mai târziu a fost construită. Frații erau foarte încurcați și nu știau cine ar fi trebuit să preia răspunderea lucrării. Am plâns cu durere. Cineva cu autoritate s-a ridicat și a zis: „Nu încă. Voi nu sunteți pregătiți să investiți bani în clădirea aceea sau să faceți planuri pentru administrarea ei viitoare.” SA3 27.10
La data aceasta, temelia sanatoriului a fost pusă. Dar a trebuit să învățăm lecția așteptării. — Scrisoarea 135, 1903 SA3 27.11
Lui Pavel i-au fost arătate dinainte pericolele care se vor ivi. — Pavel a fost un apostol inspirat, și totuși Domnul nu i-a descoperit întotdeauna starea exactă a poporului Său. Cei care erau interesați de prosperitatea bisericii și vedeau relele care pătrundeau i-au prezentat situația, iar din lumina pe care o avusese dinainte, el a fost pregătit să judece caracterul adevărat al acelor probleme. Deși Domnul nu-i dăduse o descoperire nouă pentru acel timp special, cei care căutau cu adevărat lumina nu au respins mesajul lui ca fiind doar o scrisoare obișnuită. Nicidecum. Domnul îi arătase pericolele și dificultățile care urmau să apară în biserici, pentru ca el să știe exact cum să le trateze atunci când vor veni. — Mărturii, vol. 5, p. 65 SA3 27.12
Ellen White a putut acum să vorbească. — În dimineața aceasta, [56] am participat la o adunare unde câțiva oameni aleși au fost chemați laolaltă spre a discuta despre unele întrebări care le-au fost puse într-o scrisoare în care se cereau sfaturi cu privire la subiectele acestea. Eu am putut să vorbesc în legătură cu câteva dintre subiectele acestea, deoarece îmi fuseseră prezentate în ocazii și în locuri diferite. (...) Când frații mei citesc fragmente din scrisori, eu știu ce să le spun, deoarece subiectul acesta mi-a fost prezentat din nou și din nou în legătură cu teritoriul din sud. Nu m-am simțit liberă să scriu despre acest subiect până acum. (...) Lumina pe care Domnul mi-a dat-o în ocazii diferite a fost că, în teritoriul din sud, unde populația de culoare este cea mai numeroasă, nu se poate lucra folosind aceleași metode ca în alte teritorii. — Scrisoarea 73, 1895 (publicată în The Southern Work, p. 72) SA3 28.1
Când vine timpul potrivit. — Nu trebuie să scriu acum, deși sunt mult mai multe lucruri pe care le voi scrie când voi ști că a sosit timpul potrivit. — Scrisoarea 124, 1902 SA3 28.2
Amânare cu un an. — Domnul m-a ajutat și m-a binecuvântat în mod evident în timpul conferinței de la Melbourne. Înainte de începerea ei, am lucrat din greu, prezentând mărturiile personale pe care le scrisesem cu un an în urmă, dar nu mă simțisem liberă să le trimit. M-am gândit la cuvintele lui Hristos: „Mai am multe lucruri să vă spun, dar nu le puteți purta acum” (Ioan 16,12). Când am încheiat scrierea mesajului și era totul pregătit pentru a fi trimis prin poștă, mi s-a părut că o voce mi-a vorbit, spunând: „Încă nu, încă nu, ei nu vor primi mărturia ta.” — Scrisoarea 39, 1893 SA3 28.3
Viziunile nu au fost înțelese întotdeauna de prima dată. — Cu o ocazie, când vorbeam cu tine despre experiența ta în lucrare, m-ai întrebat: „Mi-ai spus totul?” Eu nu am putut să spun mai mult atunci. Adesea, îmi sunt făcute descoperiri pe care nu le înțeleg de prima dată, dar, după un timp, ele sunt clarificate printr-o prezentare repetată și într-un asemenea mod încât semnificația lucrurilor pe care nu le-am înțeles la început să fie clară și inconfundabilă. — Scrisoarea 329, 1904 SA3 28.4
[57] Ce am scris părea a fi nou. — Noaptea, sunt trezită din somn și scriu în jurnalul meu multe lucruri care, atunci când le citesc, mi se par la fel de noi cum li se par tuturor celor care le aud. Dacă nu aș vedea că este scrisul meu, nu aș crede că pana mea a așternut acele lucruri pe hârtie. — Scrisoarea 118, 1898 SA3 28.5
Scrieri mai vechi venite la timpul potrivit. — Când am fost la Cooranbong, am scris o mare cantitate de material prețios și l-am datat 20 decembrie 1896, iar acum este exact lucrul de care avem nevoie. Voi cere să fie copiat astăzi și, dacă este posibil, să fie trimis cu poșta de seară. Am pierdut orice urmă a acestor manuscrise, dar în dimineața aceasta, un teanc de foi mi-a atras atenția și, când m-am uitat peste ele, spre surprinderea mea, am găsit exact ce doream. — Scrisoarea 262, 1907 SA3 28.6
Mintea oamenilor trebuie să fie pregătită din punct de vedere spiritual. — Am încercat să nu evit a le prezenta celor din poporul nostru întregul sfat al lui Dumnezeu, dar uneori am amânat anumite lucruri, cu remarca: „Ei nu pot să le poarte acum.” Nici chiar adevărul nu poate fi prezentat în plinătatea lui, dacă mintea oamenilor nu este pregătită din punct de vedere spiritual pentru a-l primi. Am multe lucruri de spus, dar oamenii cărora li se aplică mesajele nu pot să le suporte în starea de neconsacrare în care se află. — Scrisoarea 55, 1894 SA3 28.7
De ce Pavel nu a putut să spună totul. — Marele apostol a avut multe viziuni. Domnul i-a arătat multe lucruri pe care omul nu avea permisiunea să le spună. De ce nu a putut el să le spună credincioșilor ce văzuse? Pentru că ei ar fi aplicat greșit marile adevăruri prezentate. Ei nu ar fi fost în stare să înțeleagă aceste adevăruri. Deși i-a fost descoperit totul, Pavel a adaptat mesajele pe care Dumnezeu i le-a dat pentru a le vesti bisericilor. — Scrisoarea 161, 1903 SA3 28.8
Nicio pretenție de a prezenta o lumină specială în scrierile biografice. — În pregătirea paginilor următoare, 7Spiritual Gifts, vol. 2, care este un raport autobiografic. am lucrat în condiții foarte dezavantajoase, deoarece a trebuit să depind de memorie în multe ocazii, pentru că nu am păstrat niciun jurnal în ultimii câțiva ani. În câteva situații, le-am trimis [58] manuscrisele unor prieteni care au fost prezenți atunci când s-au petrecut cele relatate, pentru ca ei să le examineze înainte de a fi tipărite. Am avut grijă și am petrecut mult timp în străduința de a reda faptele simple cât mai corect cu putință. SA3 29.1
Totuși, în stabilirea datelor, am fost ajutată mult de numeroasele scrisori pe care le-am scris. — Prefață la Spiritual Gifts, vol. 2 SA3 29.2
Le-am adresat cererea specială de a mă informa imediat dacă găsesc vreo declarație incorectă în cartea aceasta. Ediția va fi încheiată pe la începutul lunii octombrie. Prin urmare, trimiteți-mi-le înainte de data aceea. — Ibid., Notă suplimentară în primele 400 de exemplare SA3 29.3
Deosebirea dintre subiectele obișnuite și cele religioase. — Totuși sunt situații în care trebuie să fie spuse lucruri obișnuite, când mintea trebuie să se ocupe cu gânduri obișnuite, când trebuie să fie scrise scrisori obișnuite și să fie date informații obișnuite, care au fost transmise de la un lucrător la altul. Astfel de cuvinte și de informații nu sunt spuse sub inspirația specială a Duhului lui Dumnezeu. Uneori sunt puse întrebări care nu se referă deloc la subiectele religioase, dar trebuie să primească un răspuns. Noi discutăm despre case și terenuri, despre contracte care trebuie să fie făcute, despre locuri pentru instituțiile noastre și despre avantajele și dezavantajele lor. — Manuscript Releases 107, 1909 (publicat în Solii alese, cartea 1, p. 39; în ediția în limba română, p. 36) SA3 29.4
Ilustrarea unei idei. — Nu mi-a fost dată solia: Cere ca fratele C să fie trimis în Australia. Prin urmare, eu nu spun: Știu că locul acesta este pentru tine. Totuși am privilegiul să îmi exprim dorințele și, chiar dacă le exprim, nu vorbesc pentru că mi s-a poruncit. SA3 29.5
Nu vreau să vii ca urmare a insistențelor mele. Vreau să-L cauți pe Domnul cât se poate de stăruitor și apoi să mergi acolo unde te îndrumă El. Vreau să vii atunci când Dumnezeu îți spune: „Vino!”, dar nicio clipă înainte. SA3 29.6
Cu toate acestea, am privilegiul de a prezenta nevoile lucrării lui Dumnezeu din Australia. Australia nu este doar țara mea, ci este și teritoriul Domnului. Țara este a lui Dumnezeu, iar oamenii sunt ai Săi. [59] Aici trebuie să fie făcută o lucrare, iar dacă nu ești tu cel care trebuie să o facă, mă voi resemna să aud că ai mers în altă parte. — Scrisoarea 129, 1897 (dintr-o scrisoare cu privire la nevoia de a se înființa un sanatoriu în Australia și cu privire la posibilitatea ca omul acesta să vină în Australia spre a începe această acțiune). SA3 29.7
Informație obținută de la aceia care trebuiau să știe. — Informația cu privire la numărul de camere de la Sanatoriul Paradise Valley nu a fost dată ca descoperire de la Domnul, ci, pur și simplu, ca o părere omenească. Nu mi-a fost descoperit niciodată numărul exact de încăperi din niciunul dintre sanatoriile noastre, iar informațiile cu privire la astfel de lucruri le-am obținut întrebându-i pe aceia care presupuneam că le cunosc. Declar că, atunci când vorbesc despre aceste lucruri, nu există nimic care să îi determine pe oameni să creadă că eu primesc informațiile într-o viziune de la Domnul și că le prezint așa cum le-am primit. — Manuscrisul 107, 1909 (citat în Solii alese, cartea 1, p. 38; în ediția în limba română, p. 35) SA3 29.8
Două feluri de scrisori. — Dragi copii [Edson și Emma], am avut multe lucruri de scris, dar am fost foarte ocupată cu munca. Inima mea este încrezătoare în Domnul. Nu trebuie să fim cuprinși de îndoială în nicio situație, ci să fim plini de nădejde. SA3 29.9
În dimineața aceasta, am găsit scrisoarea voastră sub ușă. Am fost bucuroasă să primesc vești de la voi. Ieri v-am scris o scrisoare despre lucruri obișnuite, de zi cu zi. 8Vezi citatul următor. Scrisoarea aceasta va fi trimisă astăzi. Am scris o scrisoare lungă despre subiectul pe care mi l-ați prezentat în scrisoarea voastră și voi cere să fie copiată. Aceasta vă va fi trimisă curând. (...) SA3 29.10
Din îndrumările pe care Domnul mi le-a dat din când în când, știu că ar trebui să fie lucrători care să întreprindă turnee de evanghelizare medicală în orașe și sate. Cei care fac lucrarea aceasta vor aduna un seceriș bogat de suflete atât din clasele înalte ale societății, cât și din cele modeste. — Scrisoarea 202, 1903 SA3 30.1
Scrisoare care se ocupă de lucruri obișnuite. — Dragi copii, Edson și Emma, a trecut mult timp de când v-am scris. Mi-ar face foarte mare plăcere [60] să vă vizitez acasă. Willie îmi scrie că este foarte mulțumit de situația voastră. Nu am auzit nicio veste de la voi de multă vreme. Aș fi atât de bucuroasă să primesc o scrisoare de la voi, chiar dacă sunt doar câteva rânduri! Nu uitați că, dacă doriți să ne faceți o vizită spre a ne sfătui cu privire la lucrarea voastră și la cărțile pe care încercăm să le publicăm, voi fi mai mult decât bucuroasă să vă văd. SA3 30.2
Mi se pare că a trecut mult timp de când Willie a plecat de la noi. El a plecat în ultima zi din iunie, iar acum este 10 septembrie. Mai este încă o săptămână până când va veni acasă. (...) — Scrisoarea 201, 1903 SA3 30.3
Judecata lui Ellen White. — Ai susținut opinia că judecata ta a fost mai demnă de încredere decât judecata lui Ellen White. Te-ai gândit că Ellen White a avut de tratat tocmai astfel de situații pe parcursul vieții ei de slujire pentru Domnul și că situații asemănătoare cu a ta și multe situații diferite au trecut pe dinaintea ochilor ei, așa încât faptul acesta ar trebui să o facă să știe ce este corect și ce este greșit în aceste lucruri? Oare judecata ei, care a fost îndrumată și educată de Dumnezeu timp de mai bine de cincizeci de ani, nu este de preferat în comparație cu părerile acelora care nu au avut parte de disciplina și educația aceasta? Te rog să te gândești la aceste lucruri. — Scrisoarea 115, 1895 SA3 30.4
Nu îndrăznea să vorbească, dacă nu avea nicio lumină specială. — Adesea sunt în situația de a nu îndrăzni nici să aprob, nici să dezaprob propunerile care îmi sunt făcute, deoarece există pericolul ca orice cuvânt pe care îl rostesc să fie transmis ca fiind ceva ce mi-a descoperit Domnul. Uneori este periculos să-mi exprim părerea, deoarece, adesea, când cineva dorește să își aducă la îndeplinire anumite scopuri, va considera orice cuvânt favorabil pe care aș putea să-l rostesc ca fiind o lumină specială de la Domnul. Trebuie să fiu precaută în toate acțiunile mele. — Scrisoarea 162, 1907, p. 2 9Notă: Cu excepția aspectelor din viața de zi cu zi sau a acelora de natură biografică, lucrurile pe care Ellen White le prezenta oamenilor se bazau pe viziunile care îi fuseseră date, indiferent dacă folosea sau nu termenul „am văzut”. În zilele ei, la fel ca noi astăzi, ea a tras o linie, nu între cărți și scrisori etc., ci între lucrurile sfinte și cele obișnuite. Nimeni nu trebuie să fie în încurcătură. În cărțile pentru lectura publicului general, Ellen White a lăsat deoparte intenționat toate expresiile de genul „am văzut” și „mi-a fost arătat”, ca nu cumva cititorilor, nefiind familiarizați cu experiența ei, să li se abată atenția de la mesajul în sine. Este zadarnic să căutăm o astfel de expresie în cele cinci volume din seria Conflictul veacurilor, deși în introducerea ei la Tragedia veacurilor, prima din seriile care au apărut în 1888, și în altă parte, ea face cunoscut faptul că a fost martoră la evenimentele care au avut loc și că „i s-a poruncit să le spună celorlalți ce i s-a descoperit” (p. xi). Vezi, de asemenea, Calea către Hristos, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, Parabolele Domnului Hristos, Educație și Divina vindecare. Ea a scris: „Nu sora White este autorul acelor cărți.” SA3 30.5