Ajutorul dat de James White și de alții. — Pe vremea când trăia, soțul meu a fost ajutorul și sfătuitorul meu în trimiterea soliilor care mi-au fost date. Noi am călătorit mult. Uneori, lumina îmi era dată în timpul nopții, alteori, în timpul zilei, în prezența unor adunări numeroase. Eu am scris cu credincioșie învățătura pe care am primit-o în viziune, după cum am avut timpul și puterea necesare pentru lucrarea aceasta. După aceea, noi examinam împreună materialul, iar soțul meu corecta greșelile gramaticale și elimina repetările inutile. Apoi, materialul era copiat cu atenție pentru cei cărora le era adresat sau pentru tipar. SA3 46.1
Pe măsură ce lucrarea s-a dezvoltat, au fost și alte persoane care m-au ajutat la pregătirea materialului pentru publicare. După moartea soțului meu, mi s-au alăturat ajutoare credincioase, care au lucrat neobosit la copierea Mărturiilor și la pregătirea articolelor pentru publicare. SA3 46.2
Dar zvonurile care se răspândesc cu privire la faptul că vreunul dintre ajutoarele mele are îngăduința de a adăuga material sau de a schimba semnificația soliilor pe care le scriu, nu sunt adevărate. — Scrisoarea 225, 1906, publicată în 1913, în Writing and Sending Out of the Testimonies for the Church, p. 4 (Solii alese, cartea 1, p. 50; în ediția în limba română, p. 45, 46) SA3 46.3
Simțământul lui E. G. White că este insuficient pregătită în 1873. — [90] În dimineața aceasta, m-am gândit cu onestitate la scrierile mele. Soțul meu este prea slab ca să mă ajute să le pregătesc pentru tipar, prin urmare, nu voi face mai mult cu ele în prezent. Eu nu am o educație școlară. Nu pot să îmi pregătesc singură scrierile pentru tipar. Până când nu voi putea să fac acest lucru, nu voi mai scrie nimic. Nu este datoria mea să-i suprasolicit pe alții cu manuscrisele mele. — Manuscrisul 3, 1873 SA3 46.4
Hotărâtă să își dezvolte aptitudinile literare. — Ne-am odihnit bine noaptea trecută. Această dimineață de Sabat este înnorată. Mintea mea ajunge la concluzii ciudate. Mă gândesc că trebuie să las deoparte scrisul, care îmi face atât de multă plăcere, și să văd dacă pot să merg la școală. Eu nu cunosc gramatica. Dacă Domnul mă va ajuta, voi încerca, la patruzeci și cinci de ani, să studiez științele. Dumnezeu mă va ajuta. Eu cred că mă va ajuta. — Manuscrisul 3, 1873. (Jurnal, 11 ianuarie 1873) SA3 46.5
Simțământul de insuficientă pregătire în 1894. — Acum trebuie să las acest subiect care este prezentat atât de deficitar, încât mă tem că veți interpreta greșit lucrurile pe care doresc cu atâta temere să le exprim cu claritate. Oh, fie ca Dumnezeu să îmi sporească înțelegerea, deoarece sunt o scriitoare slabă și nu pot să exprim în scris și în vorbire tainele mari și adânci ale lui Dumnezeu. Oh, rugați-vă pentru voi și rugați-vă pentru mine! — Scrisoarea 67, 1894 SA3 46.6
Respingerea zvonurilor cu privire la schimbarea scrierilor. — I-ați văzut pe copiștii mei. Ei nu îmi schimbă cuvintele. Totul este așa cum scriu eu. (…) SA3 46.7
Lucrarea mea în domeniul acesta a început încă din 1845. Încă de atunci, am lucrat prin scrieri și cuvântări. Pe măsură ce am împărtășit lumina care mi-a fost dată, am primit o lumină tot mai mare. Acum am cu mult mai multă lumină asupra Scripturilor Vechiului și Noului Testament, pe care o voi prezenta poporului nostru. — Scrisoarea 61a, 1900 SA3 46.8
Lectura finală a tuturor scrierilor publicate și nepublicate. — Încă sunt activă ca întotdeauna. Bătrânețea nu m-a slăbit nici în cea mai mică măsură. Sunt în stare să lucrez mult, scriind și vorbind, așa cum am făcut cu ani în urmă. SA3 47.1
Citesc din nou tot ce este copiat, pentru a vedea dacă totul este așa cum trebuie. Citesc toate manuscrisele cărților înainte de a fi trimise la tipar. Prin urmare, puteți să înțelegeți că timpul meu este complet ocupat. [91] În afară de scriere, sunt chemată să vorbesc în diferite biserici și să particip la adunări importante. Dacă Domnul nu m-ar ajuta, nu aș fi în stare să fac lucrarea aceasta. — Scrisoarea 133, 1902 SA3 47.2