Nu putem să înțelegem cum a devenit Domnul Hristos un copilaș neajutorat. El ar fi putut să vină pe pământ cu un chip atât de frumos, încât să se deosebească de fiii oamenilor. Fața Lui ar fi putut să fie plină de strălucire, iar trupul Său ar fi putut să fie înalt și frumos. El ar fi putut veni în așa fel încât să-i farmece pe toți cei care Îl priveau, dar nu aceasta a fost calea pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru ca El să vină între fiii oamenilor. SA3 68.1
El urma să fie asemenea celor ce aparțineau familiei omenești și neamului iudaic. Trăsăturile Sale urmau a fi asemenea trăsăturilor făpturilor omenești, iar El nu trebuia să fie atât de frumos încât oamenii să arate spre El ca fiind diferit de ceilalți. El urma să vină ca unul din familia omenească și să stea înaintea cerului și a pământului ca un om. El a trebuit să vină pentru a lua locul omului, pentru a fi garantul omului și a plăti datoria pe care o aveau cei păcătoși. El urma să trăiască o viață curată pe pământ și să arate că Satana a mințit, când a declarat că familia omenească îi aparține pentru totdeauna și că Dumnezeu nu poate să-i ia pe oameni din mâinile lui. SA3 68.2
Oamenii L-au văzut pe Hristos mai întâi ca un copilaș. (…) SA3 68.3
[128] Cu cât ne gândim mai mult la faptul că Domnul Hristos a devenit un copilaș aici, pe pământ, cu atât întruparea Sa este mai grandioasă. Cum este posibil ca acel copilaș neajutorat, aflat în staulul din Betleem, să fie totuși Fiul divin al lui Dumnezeu? Deși nu putem să înțelegem, putem să credem că Acela care a făcut lumile a devenit un copilaș neajutorat pentru noi. Deși era mai presus de oricare dintre îngeri, deși era asemenea Tatălui de pe scaunul de domnie al cerului, El S-a făcut asemenea nouă. În El, Dumnezeu și omul au devenit una și tocmai în faptul acesta găsim speranță pentru neamul omenesc căzut. Când privim la Hristos în trup, privim la Dumnezeu în natura omenească și vedem în El strălucirea slavei divine, expresia chipului lui Dumnezeu Tatăl. — The Youth’s Instructor, 21 noiembrie 1895 SA3 68.4