Hristos a luat asupra Sa natura omenească și Și-a dat viața ca jertfă, pentru ca omul, ajungând părtaș al naturii divine, să poată avea viața veșnică. Domnul Hristos nu a fost doar jertfa, ci a fost și Preotul care a adus jertfa. „Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii” (Ioan 6,51). El a fost nevinovat. El S-a dat pe Sine în schimbul oamenilor care s-au vândut lui Satana prin călcarea Legii lui Dumnezeu — viața Sa, pentru viața familiei omenești care, ca urmare, a ajuns proprietatea Sa răscumpărată. SA3 75.4
„Tatăl Mă iubește”, spune Hristos, „pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10,17.18). SA3 75.5
„Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6,23). Domnul i-a zis lui Adam înainte de cădere: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Geneza 2,17). „Dacă vei călca Legea Mea, moartea va fi pedeapsa ta sigură.” Prin nerespectarea poruncii lui Dumnezeu, Adam și-a pierdut viața. SA3 75.6
Înainte de cădere, Adam nu era apăsat de urmările blestemului. Când a fost atacat de ispititor, nu suferea niciunul dintre efectele păcatului. El a fost creat desăvârșit în gândire și în fapte. Totuși el a cedat păcatului și a căzut din starea lui înaltă și sfântă. SA3 75.7
În asemănare cu firea pământească. — Hristos, al doilea Adam, a venit într-o fire asemănătoare cu firea păcătoasă. Asemenea omului, El a fost supus necazului, oboselii, foamei și setei. El a fost supus ispitei, [142] dar nu a cedat păcatului. Asupra Sa nu a existat nicio pată a păcatului. El a declarat: „Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui” (Ioan 15,10). El a avut o putere infinită, numai pentru că a fost pe deplin ascultător de voința Tatălui Său. Cel de-al doilea Adam a rezistat încercării și ispitirii pentru a putea să aibă drept de proprietate asupra întregii omeniri. — Manuscrisul 99, 1903 SA3 75.8