Pe data de 27 mai, fratele W. C. White scrie următoarele: MN 457.1
Marți dimineața pe 25 mai, era foarte slabă, dar mintea îi era clară; și când am întrebat-o dacă se simțea bine, ea a spus: MN 457.2
Mă simt foarte slabă. Sunt sigură că aceasta este ultima mea suferință. Nu mă frământă gândul că mor. Mă simt mângâiată tot timpul pentru că Domnul este aproape de mine. Nu mă îngrijorez. Îndurarea Mântuitorului a fost atât de clară pentru mine. El mi-a fost un Prieten. El m-a ajutat atât în suferință cât și în sănătate. MN 457.3
Nu mă frământ cu privire la lucrarea pe care am făcut-o. Am făcut tot ce am putut mai bine. Nu cred că voi mai zăbovi mult. Nu mă aștept la multă suferință. Sunt recunoscătoare că avem mângâierile vieții în timpul suferinței. Nu-mi fac griji. Eu plec cu puțină vreme înaintea altora. MN 457.4
(W. C. White)