Lecţia despre importanţa curăţeniei personale a fost învăţată în modul cel mai impresionant. Înainte de a se aduna la Muntele Sinai pentru a asculta glasul lui Dumnezeu care proclama Legea, poporului i s-a cerut să-şi spele trupul şi hainele. Această poruncă a fost dată sub pedeapsa cu moartea. Nicio necurăţie nu avea să fie tolerată în prezenţa lui Dumnezeu. SFS 109.1
În timpul şederii în pustie, israeliţii se aflau aproape continuu în aer liber, unde impurităţile aveau un efect mai puţin dăunător decât în spaţii închise. Însă preocuparea cea mai strictă faţă de curăţenie era necesară atât înăuntru, cât şi în afara corturilor lor. Gunoiul nu avea voie să rămână în tabără sau împrejurul ei. Domnul a spus: „Căci Domnul, Dumnezeul tău, merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfântă.” (Deuteronom 23, 14). SFS 109.2