Starea teribilă în care se află națiunea noastră cheamă la o adâncă umilință din partea poporului lui Dumnezeu. Singura și cea mai importantă întrebare care ar trebui să preocupe acum mintea tuturor este aceasta: Sunt eu pregătit pentru ziua lui Dumnezeu? Voi putea eu să fac față încercării care stă în fața mea? 1M 355.1
Am văzut că Dumnezeu îi curățește și îi încearcă pe cei care fac parte din poporul Său. El îi va rafina așa cum se rafinează aurul, până când zgura va fi mistuită și chipul Său se va reflecta în ei. Nu toți au acel spirit de tăgăduire de sine și acea dispoziție de a îndura greutățile și de a suferi de dragul adevărului pe care le cere Dumnezeu. Voința lor nu este supusă; ei nu s-au consacrat pe deplin lui Dumnezeu, astfel încât cea mai mare plăcere pentru ei să fie aceea de a împlini voia Sa. Pastorilor și poporului, deopotrivă, le lipsesc spiritualitatea și adevărata evlavie. Tot ce poate fi zguduit va fi zguduit. Poporul lui Dumnezeu va fi trecut prin cele mai mari încercări și toți trebuie să fie așezați, înrădăcinați și întemeiați pe adevăr; altfel, cu siguranță pașii lor vor aluneca. Dacă Dumnezeu mângâie și hrănește sufletul cu prezența Sa inspiratoare, ei vor putea să îndure, chiar dacă drumul va fi întunecos și plin de spini. Căci întunericul va trece în curând și adevărata lumină va străluci pentru totdeauna. Atenția mi-a fost îndreptată către pasajele din Isaia 58,1-15 și Ieremia 14,10-12, ca fiind o descriere a stării actuale a națiunii noastre. Poporul acesta L-a părăsit și L-a uitat pe Dumnezeu. Ei au ales alți dumnezei și au urmat propriile căi rele, până când Dumnezeu Și-a întors fața de la ei. Locuitorii pământului au călcat în picioare Legea lui Dumnezeu și au rupt legământul Său cel veșnic. 1M 355.2
Am văzut tulburarea creată în mijlocul poporului nostru de articolul din Review intitulat „Națiunea”. Unii l-au înțeles într-un fel, alții în altul. Declarațiile clare au fost deformate și făcute să însemne ceea ce autorul lor nu a intenționat. El a dat cea mai bună lumină pe care o avea atunci. Era nevoie să se spună ceva. Atenția multora era îndreptată către păzitorii Sabatului, deoarece ei nu manifestau vreun interes deosebit față de război și nu se înrolau ca voluntari. În unele locuri erau priviți ca unii care simpatizau cu Războiul de Secesiune. Venise timpul să facem cunoscut care era adevărata noastră poziție în ceea ce privește sclavia și Războiul de Secesiune. Era nevoie să acționăm cu înțelepciune, ca să îndepărtăm suspiciunile stârnite împotriva păzitorilor Sabatului. Noi trebuie să dăm dovadă de multă prudență. „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” Putem să ascultăm acest sfat fără să sacrificăm vreun principiu al credinței noastre. Satana și oștirea lui sunt în război cu păzitorii poruncilor și se vor strădui să-i aducă în situații critice. Dar ei nu trebuie să se pună singuri în astfel de situații, prin lipsă de prudență. 1M 356.1
Am văzut că unii au acționat foarte imprudent în ceea ce privește articolul menționat. Acesta nu era în toate privințele în armonie cu concepțiile lor, iar ei, în loc să cântărească problema cu calm și să o privească sub toate aspectele, s-au agitat, s-au lăsat conduși de emoțiile de moment, au luat tocul și au sărit în grabă la concluzii care nu pot fi verificate. Unii au fost inconsecvenți și nechibzuiți. Ei au făcut ceea ce Satana îi îndeamnă mereu să facă, și anume, și-au dat pe față sentimentele de răzvrătire. 1M 356.2
În Iowa, ei au ajuns destul de departe în această direcție, astfel că au degenerat în fanatism. Au confundat zelul și fanatismul cu conștiinciozitatea. În loc să se lase călăuziți de rațiune și de o judecată sănătoasă, ei au îngăduit sentimentelor să îi conducă. Erau gata să devină martiri pentru credința lor. Și oare aceste sentimente i-au condus la Dumnezeu? La o mai mare umilință înaintea Lui? I-au determinat să se încreadă în puterea Lui de a-i izbăvi din încercările prin care ar fi putut să treacă? O, nu! În loc să-și înalțe cererile la Dumnezeul cerurilor și să se bizuie doar pe puterea Lui, ei au apelat la forurile legiuitoare și au fost refuzați. Și-au arătat slăbiciunea și și-au dovedit lipsa de credință. Și toate acestea nu au făcut altceva decât să-i aducă în atenția tuturor pe păzitorii Sabatului, această categorie de oameni deosebită, și să-i expună unor situații dificile din partea acelora care nu îi simpatizează. 1M 357.1
Unii au fost gata să găsească greșeli la alții și să se plângă de orice sugestie care le era făcută. Doar câțiva au avut înțelepciunea ca, în aceste timpuri de mare încercare, să gândească fără prejudecăți și să spună în mod deschis ce ar trebui făcut. Am văzut că aceia care ieșiseră cu atâta hotărâre în față, ca să vorbească despre refuzul de a se supune recrutării, nu își dădeau seama ce spun. Dacă ar fi fost cu adevărat recrutați și, refuzând să asculte, ar fi fost amenințați cu închisoarea, cu tortura și cu moartea, s-ar fi dat înapoi și atunci ar fi văzut că nu sunt pregătiți pentru o asemenea situație de urgență. Ei nu ar fi îndurat încercarea credinței lor. Ceea ce ei considerau a fi credință nu era decât o încumetare fanatică. 1M 357.2
Cei care sunt cel mai bine pregătiți să-și sacrifice chiar viața, dacă li s-ar cere, decât să se pună singuri într-o situație în care nu ar putea asculta de Dumnezeu, vor vorbi cel mai puțin. Ei nu se vor lăuda. Își vor trăi sentimentele în profunzimea sufletului și vor medita mult, înălțând la cer rugăciuni stăruitoare, pentru a cere înțelepciunea de a acționa și harul de a îndura. Cei care simt că, în temere de Dumnezeu, conștiința nu le dă voie să se angajeze în acest război vor păstra tăcerea, iar atunci când vor fi întrebați nu vor spune decât ceea ce vor fi obligați să spună ca să răspundă la întrebare, iar apoi vor lăsa să se înțeleagă că nu simpatizează cu Războiul de Secesiune. 1M 357.3
Sunt unii printre păzitorii Sabatului care simpatizează cu susținătorii sclaviei. Când au adoptat adevărul, ei nu au lăsat deoparte toate concepțiile greșite pe care ar fi trebuit să le lase. Ei au nevoie să bea mai profund din izvorul curățitor al adevărului. Unii și-au păstrat vechile prejudecăți politice, care nu sunt în armonie cu principiile adevărului. Ei susțin că sclavul este proprietatea stăpânului lui și că nu trebuie să fie luat de la acesta. Ei socotesc acești sclavi ca pe niște vite și spun că îi faci o la fel de mare nedreptate proprietarului, dacă îi iei sclavii, ca și când i-ai lua vitele. Mi-a fost arătat că nu contează cât a plătit stăpânul pentru trupurile și pentru sufletele oamenilor pe care îi deține; Dumnezeu nu îi dă niciun drept asupra ființelor omenești și el nu are nicio autoritate să le considere proprietatea sa. Hristos a murit pentru toți membrii familiei omenești, indiferent dacă aceștia sunt albi sau negri. Dumnezeu l-a creat pe om un agent moral liber, fie că este alb, fie că este negru. Instituția sclaviei ignoră acest lucru și îi permite omului să exercite asupra semenului său o putere pe care Dumnezeu nu i-a acordat-o niciodată și care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Stăpânul de sclavi a îndrăznit să își asume asupra sclavului său responsabilitatea care îi aparține lui Dumnezeu și, prin urmare, el va fi socotit responsabil pentru păcatele, ignoranța și viciile sclavului. I se va cere socoteală pentru puterea pe care o exercită asupra sclavului. Rasa de culoare este proprietatea lui Dumnezeu. Doar Făcătorul lor este stăpânul lor, iar cei care au îndrăznit să înlănțuie trupul și sufletul sclavului și să-l înjosească, tratându-l ca pe animale, își vor primi răsplata. Mânia lui Dumnezeu a stat în adormire, dar se va trezi și va fi revărsată neamestecată cu har. 1M 358.1
Unii au fost atât de nechibzuiți, încât și-au expus în mod deschis principiile în favoarea sclaviei — principii care nu sunt de origine cerească, ci vin de la Satana. Aceste spirite care nu-și găsesc odihna vorbesc și acționează în așa fel, încât aduc ocară asupra cauzei lui Dumnezeu. Voi reda în continuare o copie a scrisorii adresate fratelui A, din Oswego County, New York: 1M 358.2
„Mi-au fost arătate anumite lucruri cu privire la tine. Am văzut că te-ai înșelat singur în ceea ce te privește. Le-ai dat ocazia dușmanilor credinței noastre să-i critice și să-i vorbească de rău pe păzitorii Sabatului. Prin purtarea ta neînțeleaptă, ai închis urechile unora care ar fi dat ascultare adevărului. Am văzut că noi trebuie să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Tu nu ai dat dovadă nici de înțelepciunea șarpelui, nici de lipsa de răutate a porumbelului. 1M 359.1
Satana a fost primul mare conducător în această răzvrătire. Dumnezeu pedepsește Nordul, pentru că cei de aici au îngăduit să existe atât de multă vreme blestematul păcat al sclaviei, pentru că, în ochii Cerului, acesta este unul dintre cele mai întunecate păcate. Dumnezeu nu este de partea celor din Sud și El îi va pedepsi teribil la sfârșit. Satana este instigatorul oricărei rebeliuni. Am văzut că tu, frate A, ai îngăduit ca principiile tale politice să-ți distrugă judecata sănătoasă și dragostea pentru adevăr. Ele au îndepărtat din inima ta adevărata evlavie. Niciodată nu ai privit sclavia în adevărata ei lumină, iar concepțiile tale în această privință te-au aruncat de partea Războiului de Secesiune, care a fost stârnit de Satana și de oștirea lui. Părerile tale în ceea ce privește sclavia nu pot fi în armonie cu adevărurile sfinte, importante pentru acest timp. Va trebuie să renunți fie la părerile tale, fie la adevăr. Nu pot sălășlui amândouă în aceeași inimă, pentru că între ele există conflict. 1M 359.2
Satana este cel care te-a instigat. El nu te va lăsa în pace, până când nu îți vei exprima sentimentele de partea puterilor întunericului, întărind astfel mâinile celor nelegiuiți, pe care Dumnezeu i-a blestemat. Ți-ai exercitat influența de partea greșită, alături de cei care își trăiesc viața semănând spini și plantând suferință și nenorocire pentru alții. Am văzut că ți-ai plasat influența alături de un grup de oameni josnici, care L-au uitat pe Dumnezeu, iar îngerii lui Dumnezeu au fugit de la tine dezgustați. Am văzut că te-ai lăsat cu totul înșelat. Dacă ai fi urmat lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu, dacă ai fi ascultat învățăturile fraților tăi și sfaturile lor, te-ai fi cruțat de ocară și reproșuri și pe tine, și ai fi cruțat și prețioasa cauză a adevărului. Dar, fără să ții seama de toată lumina care ți-a fost dată, tu ți-ai făcut cunoscute sentimentele în mod public. Dacă nu repari ce ai stricat, va fi de datoria poporului lui Dumnezeu să-ți retragă în mod public adeziunea și calitatea de membru al bisericii, ca să salveze impresia pe care noi ca popor trebuie să le-o lăsăm celor din afară. Noi trebuie să facem să se știe că nu avem între noi, ca frați, astfel de persoane și că ele nu fac parte din biserică. 1M 359.3
Tu ai pierdut influența sfințitoare a adevărului. Ai pierdut legătura cu oștirea cerului. Te-ai aliat cu cel dintâi mare rebel și mânia lui Dumnezeu este îndreptată asupra ta, deoarece lucrarea Lui este dată de rușine și adevărul este făcut dezgustător pentru cei necredincioși; tu ai întristat poporul lui Dumnezeu și ai disprețuit sfatul trimișilor Săi pe pământ, care lucrează împreună cu El și, în Numele lui Hristos, imploră sufletele să se împace cu Dumnezeu. 1M 360.1
Am văzut că noi, ca popor, trebuie să fim foarte atenți la influența pe care o exercităm; ar trebui să avem grijă la fiecare cuvânt pe care îl rostim. Atunci când, prin cuvânt sau prin faptă, ne așezăm singuri pe terenul de luptă al vrăjmașului, îi îndepărtăm pe îngerii cei sfinți de la noi și îi încurajăm și îi atragem pe îngerii cei răi să se îngrămădească în jurul nostru. Acest lucru l-ai făcut tu, frate A, iar prin purtarea ta neglijentă și îndărătnică i-ai făcut pe cei necredincioși să îi privească acum cu suspiciune pe toți păzitorii Sabatului care sunt în preajma ta. Aceste cuvinte mi-au fost prezentate ca referindu-se la slujitorii lui Dumnezeu: ‘Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește, iar cine Mă nesocotește pe Mine nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine’. Fie ca Dumnezeu să te ajute, fratele meu înșelat, să te vezi așa cum ești și să te atașezi din nou corpului bisericii.” 1M 360.2
Împărăția noastră nu este din lumea aceasta. Noi așteptăm ca Domnul nostru din cer să vină pe pământ, ca să reducă la tăcere orice autoritate și putere și să instaureze Împărăția Sa veșnică. Puterile pământești sunt zguduite. Noi nu trebuie și nu putem să ne așteptăm la o unire a națiunilor pământului. Poziția noastră în chipul lui Nebucadnețar este reprezentată de degetele de la picioare, într-o stare de divizare, alcătuite dintr-un material fărâmicios, care nu stă legat. Profeția ne arată că ziua cea mare a lui Dumnezeu stă să vină asupra noastră. Se apropie cu grăbire. 1M 361.1
Am văzut că, de fiecare dată, este de datoria noastră să ascultăm de legile țării în care trăim, dacă acestea nu intră în conflict cu Legea mai înaltă, pe care Dumnezeu a rostit-o cu glas tare de pe Sinai și pe care a gravat-o apoi în piatră, cu propriul Său deget: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu”. Cel care are Legea lui Dumnezeu scrisă în inimă va asculta mai degrabă de Dumnezeu, decât de oameni și va prefera să nu le dea ascultare oamenilor, decât să se abată cât de puțin de la porunca lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu, care este învățat prin inspirația adevărului și condus printr-o conștiință clară să trăiască după orice cuvânt al lui Dumnezeu, va lua Legea Sa, scrisă în inimă, ca singura autoritate pe care o poate recunoaște și de care poate consimți să asculte. Înțelepciunea și autoritatea Legii divine sunt supreme. 1M 361.2
Am văzut că cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu, care reprezintă comoara Sa specială, nu se pot angaja în acest război de neînțeles, pentru că el se opune direct oricărui principiu al credinței lor. În armată, ei nu pot să asculte de adevăr și, în același timp, să asculte și de ordinele comandanților lor. Ar fi o continuă încălcare a conștiinței. Oamenii lumești sunt conduși de principii lumești. Ei nu pot aprecia alte principii. Politica lumii și opinia publică sunt elementele principiului de acțiune care îi guvernează și care îi determină să practice o corectitudine formală. Dar poporul lui Dumnezeu nu poate fi călăuzit de aceste motive. Cuvintele și poruncile lui Dumnezeu, scrise în suflet, sunt duh și viață, și în ele există puterea de a supune și de a impune ascultarea. Cele zece precepte ale lui Iehova reprezintă temelia întregii neprihăniri și a oricărei legi bune. Cei care iubesc poruncile lui Dumnezeu se vor conforma oricărei legi bune a țării. Dar, dacă cerințele conducătorilor intră în conflict cu legile lui Dumnezeu, singura întrebare la care trebuie să răspundem este aceasta: Vom asculta de Dumnezeu sau de oameni? 1M 361.3
Ca urmare a răzvrătirii îndelungate și progresive împotriva constituției și a legilor mai înalte, întregul pământ este acoperit cu un văl de întuneric și de moarte. Pământul geme sub povara vinovăției acumulate și, pretutindeni, ființe omenești muribunde sunt silite să îndure nenorocirea și suferința care reprezintă plata nelegiuirii. Mi-a fost arătat că, prin înșelăciune și viclenie, oamenii au îndeplinit planurile lui Satana și, de curând, a fost dată o lovitură teribilă. Se poate spune cu adevărat: „Dreptatea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie” „și cel ce se depărtează de rău este jefuit”. În unele dintre statele libere, standardul de moralitate coboară tot mai mult. Oamenii cu porniri josnice și nestăpânite și cu vieți corupte au acum ocazia să triumfe. Ei și i-au ales drept conducători pe cei ale căror principii sunt josnice, care nu se opun răului și nici nu reprimă poftele pervertite ale oamenilor, ci le lasă să se manifeste în deplină libertate. Dacă cei care au ales să devină asemenea animalelor, bând otravă, ar fi singurii care suferă, dacă doar ei ar culege roadele amare ale propriilor fapte, atunci răul nu ar fi atât de mare. Dar mulți, foarte mulți, trebuie să treacă prin suferințe incredibile din cauza păcatelor altora. Soții și copii, deși nu au nicio vină, trebuie să soarbă cupa amară până la drojdii. 1M 362.1
Fără harul lui Dumnezeu, oamenilor le place să facă răul. Ei umblă în întuneric și nu au puterea să se stăpânească pe ei înșiși. Dau frâu liber pasiunilor și poftelor lor, până când își pierd orice sensibilitate sau sentiment nobil și încep să manifeste doar pasiuni animalice. Astfel de oameni trebuie să simtă asupra lor o putere mai înaltă, care să-i ia în stăpânire și să-i constrângă să asculte. Dacă cei care sunt conducători nu exercită o putere prin care să-l îngrozească pe cel ce face răul, acesta se va afunda tot mai mult, până va ajunge la nivelul unei brute. Pământul devine din ce în ce mai corupt. 1M 362.2
Mulți au fost orbiți și înșelați în mod teribil la ultimele alegeri, iar influența lor a fost folosită pentru a așeza în poziții de autoritate oameni care trec cu vederea răul, oameni care rămân insensibili chiar și atunci când văd un potop de vaiete și de nenorociri, ale căror principii sunt corupte, care simpatizează cu Sudul și care vor să mențină sclavia în starea ei actuală. 1M 363.1
În posturi de încredere, în armata din Nord, se află oameni care au o inimă răzvrătită, care nu prețuiesc viața unui soldat mai mult decât ar prețui viața unui câine. Ei rămân insensibili chiar și atunci când îi văd pe soldați sfâșiați, ciopârțiți și murind cu miile. Ofițerii din armata Sudului primesc în mod constant informații cu privire la planurile armatei Nordului. Ofițerilor din Nord le-au fost date informații corecte în legătură cu mișcările și cu apropierea rebelilor, informații care au fost ignorate și disprețuite, deoarece informatorul era un negru. Și, neglijând să se pregătească pentru un atac, forțele Uniunii au fost surprinse și aproape zdrobite sau, ceea ce este la fel de rău, mulți dintre sărmanii soldați au fost luați prizonieri, ca să sufere mai crunt decât dacă ar fi murit. 1M 363.2
Dacă ar fi existat unitate în armata Nordului, acest Război de Secesiune ar fi încetat curând. Rebelii știu că au simpatizanți aproape în întreaga armată din Nord. Paginile istoriei devin tot mai întunecate. S-au făcut presiuni asupra unor oameni cinstiți, care nu simpatizau deloc nici cu Războiul de Secesiune, nici cu sclavia care stătuse la originea acestuia. Influența lor a ajutat ca în posturi de autoritate să fie așezați oameni ale căror principii ei le condamnau. 1M 363.3
Totul se pregătește pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu. Nu va mai dura decât foarte puțin, până când locuitorii pământului vor umple cupa nelegiuirii lor și, atunci, mânia lui Dumnezeu, care a stat atâta timp în adormire, se va trezi, și această țară a luminii va bea cupa mâniei Lui, neamestecată cu milă. Puterea nimicitoare a lui Dumnezeu se va abate asupra pământului ca să sfâșie și să distrugă. Locuitorii pământului sunt sortiți sabiei, foametei și bolii. 1M 363.4
Foarte mulți bărbați cu autoritate, generali și ofițeri, acționează în conformitate cu instrucțiunile comunicate de spirite. Spirite de demoni, pretinzând că sunt generali pricepuți, războinici, comunică astfel cu oameni care au autoritate și controlează multe dintre acțiunile lor. Un general are indicații de la aceste spirite să facă anumite mutări speciale și se amăgește cu speranța succesului. Un altul primește îndrumări care diferă mult de cele date primului. Uneori, cei care urmează instrucțiunile date obțin victoria, dar cel mai adesea se confruntă cu înfrângerea. 1M 364.1
Uneori, spiritele le dau acestor conducători un raport în legătură cu anumite evenimente care vor avea loc în timpul luptelor în care ei sunt gata să se angajeze și cu privire la cei care vor cădea în luptă. Câteodată se întâmplă așa cum au prezis aceste spirite, și lucrul acesta întărește încrederea celor care cred în manifestările spiritiste. Alteori se descoperă că nu au fost date informații corecte, dar spiritele înșelătoare găsesc o explicație care este acceptată. Înșelăciunea este atât de mare, încât mulți nu reușesc să își dea seama că spiritele mincinoase îi conduc la o distrugere sigură. 1M 364.2
Marele general rebel, Satana, cunoaște tranzacțiile acestui război și își trimite îngerii să ia chipul unor generali morți, să le imite gesturile și purtarea și să manifeste trăsăturile lor de caracter. Iar conducătorii armatei chiar cred că sunt călăuziți de spiritele prietenilor lor și ale luptătorilor morți, de părinții acestui Război de Secesiune. Dacă nu s-ar afla sub cea mai puternică și mai vrăjită amăgire, ei ar începe să considere că acei războinici veniți din cer (?) fie nu sunt niște generali și strategi prea buni și de succes, fie și-au pierdut renumitele abilități pe care le aveau când trăiau pe pământ. 1M 364.3
În loc să se încreadă în Dumnezeul lui Israel și să-și îndemne armatele să se încreadă în Singurul care poate să-i scape de dușmanii lor, majoritatea celor care sunt conducători în acest război cer ajutor la prințul întunericului și se încred în el. Deuteronomul 32,16-22. Îngerul a spus: „Cum poate face Dumnezeu ca un asemenea popor să prospere? Dacă ar privi la El și s-ar încrede în El; dacă măcar ar veni acolo unde El să-i poată ajuta, potrivit cu slava Sa, El ar fi gata să facă acest lucru”. 1M 364.4
Am văzut că Dumnezeu nu va da armata din Nord pe deplin în mâinile rebelilor, ca să fie complet distrusă de dușmani. Am fost îndreptată spre Deuteronomul 32,26-30: „Voiam să zic: ‘Îi voi lua cu o suflare, le voi șterge pomenirea dintre oameni!’ Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească și să zică: ‘Mâna noastră cea puternică, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.’ Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț și nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Cum ar urmări unul singur o mie din ei și cum ar pune doi pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul?” 1M 365.1
Există în armată generali care sunt cu totul devotați și care caută să facă tot ceea ce pot ca să pună capăt acestui Război de Secesiune îngrozitor și nefiresc. Dar majoritatea acestor ofițeri și conducători servesc unui scop personal, egoist. Fiecare caută să câștige în dreptul lui și mulți dintre soldații devotați și curajoși ajung să se teamă și se descurajează. Atunci când sunt în luptă cu dușmanul, ei își îndeplinesc cu demnitate datoria, dar ofițerii lor îi tratează cu brutalitate. Printre soldați există bărbați care au sentimente nobile și un spirit liber și demn. Ei nu au fost obișnuiți să se amestece cu o categorie de oameni atât de degradați precum cei pe care războiul îi adună laolaltă și ajung să suporte cruzimea și abuzurile lor și să fie tratați ca animalele. Pentru ei este foarte greu să îndure toate acestea. Mulți dintre ofițeri au patimi violente, iar atunci când ajung în poziții cu autoritate au ocazia să-și dea pe față pornirile brutale. Ei se poartă ca niște tirani cu cei care le sunt subordonați, așa cum stăpânii din Sud se poartă ca niște tirani cu sclavii lor. Din această cauză, este foarte dificil să se găsească oameni care să intre în armată. 1M 365.2
În unele cazuri, când generalii erau prinși într-o luptă teribilă, când oamenii lor cădeau la pământ precum ploaia, dacă ar fi fost trimise întăriri la timpul potrivit, s-ar fi putut obține victoria. Dar altor generali nu le-a păsat câte vieți erau pierdute și, în loc să le vină în ajutor celor prinși în luptă, ca unii care aveau același interes de apărat, au reținut ajutorul atât de necesar pe care l-ar fi putut da, temându-se ca nu cumva acel general, care era fratele lor, să primească onoarea de învingător, pentru că reușise să-l respingă pe inamic. Plini de invidie și de gelozie, ei chiar se bucurau să vadă că dușmanul a obținut victoria și i-a făcut pe soldații Uniunii să dea înapoi. Oamenii din Sud sunt stăpâniți de un spirit demonic în acest Război de Secesiune, dar nici cei din Nord nu sunt cinstiți. Mulți dintre ei au o gelozie egoistă, temându-se că alții ar putea primi onoruri și ar putea fi înălțați mai presus de ei. O, câte mii de vieți au fost sacrificate din acest motiv! Cei din alte țări care au condus războaie au avut toți același țel. Cu un zel dezinteresat au mers înainte, să învingă sau să moară. Conducătorii Revoluției au acționat în unitate, cu zel, și datorită acestor lucruri și-au câștigat independența. Dar cei de acum acționează ca niște demoni, nu ca niște ființe omenești. 1M 366.1
Prin îngerii lui, Satana a comunicat cu ofițeri care în alte condiții erau oameni calmi, calculați, iar aceștia au renunțat la rațiunea lor și s-au lăsat duși de aceste spirite mincinoase în situații foarte dificile, în care au fost respinși, suferind un îngrozitor măcel. Maiestății lui satanice îi face o mare plăcere să vadă vărsare de sânge și măcel pe pământ. Îi place să-i vadă pe sărmanii soldați cosiți ca iarba. Am văzut că rebelii au ajuns adesea în situații din care ar fi putut să fie învinși fără un prea mare efort, dar comunicarea cu spiritele i-a abătut pe generalii din Nord și i-a orbit, până când rebelii n-au mai putut fi ajunși. Unii generali au preferat să-i lase pe rebeli să scape, decât să-i supună. Ei se gândesc mai mult la instituția sclaviei, pe care o îndrăgesc, decât la prosperitatea națiunii. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care acest război este atât de mult tergiversat. 1M 366.2
Informațiile trimise de generalii noștri la Washington, în legătură cu mișcarea armatelor noastre, ar fi putut aproape la fel de bine să fie telegrafiate direct de forțele rebele. Există oameni care simpatizează cu rebelii chiar printre autoritățile Uniunii. Acest război nu seamănă cu niciun alt război. Marea lipsă de unitate în sentimente și acțiuni îl face să fie întunecat și descurajator. Mulți dintre soldați au lăsat deoparte orice urmă de înfrânare și orice restricție și s-au afundat într-o alarmantă stare de degradare. Cum ar putea Dumnezeu să meargă înainte cu o asemenea armată coruptă? Cum ar putea El, spre onoarea Lui, să le învingă dușmanii și să-i conducă pe ei la victorie? Există dezbinare și lupte pentru onoare personală, în timp ce sărmanii soldați mor cu miile pe câmpul de bătălie sau, mai târziu, din cauza rănilor primite sau a dificultăților îndurate. 1M 367.1
Acest război este un conflict cu totul aparte și, în același timp, cât se poate de odios și de plin de disperare. Alte națiuni se uită dezgustate la aranjamentele pe care le fac atât armata din Nord, cât și cea din Sud. Ele văd ce eforturi hotărâte se fac pentru a prelungi războiul, cu prețul unui enorm sacrificiu în vieți omenești și bani, în timp ce nu se câștigă nimic, și li se pare a fi o întrecere, ca să se vadă cine poate ucide mai mulți oameni. De aceea, sunt indignate. 1M 367.2
Am văzut că Războiul de Secesiune s-a întețit continuu și că niciodată nu a fost o mai mare încleștare decât în momentul de față. Mulți dintre cei care pretind că sunt de partea Uniunii și care dețin poziții importante sunt neloiali în inima lor. Singurul scop pentru care au luat arma în mână a fost acela de a menține Uniunea așa cum era și, odată cu ea, sclavia. Dacă ar avea posibilitatea, ei l-ar înlănțui bucuroși pe sclav pentru toată viața, într-o robie amarnică. Unii ca aceștia simpatizează în mare măsură cu Sudul. Sângele a curs ca apa, și pentru nimic. Se aud gemete și plânsete în fiecare orășel și în fiecare sat. Soțiile își plâng soții, mamele își plâng fiii și surorile frații. Dar, în ciuda acestei suferințe, ei nu se întorc la Dumnezeu. 1M 367.3
Am văzut că atât Sudul, cât și Nordul sunt pedepsite. Cu privire la Sud, am fost îndreptată către Deuteronomul 32,35-37: “‘A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’ Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită și că nu mai este nici rob, nici slobod. El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, stânca aceea care le slujea de adăpost?’” 1M 368.1