Noi nu considerăm că este în armonie cu credința noastră să ne îmbrăcăm în costumul american, să purtăm cercuri din oțel pentru rochii (crinolină) sau să cădem în extrema de a purta rochii foarte lungi, care să măture trotuarele și străzile. Dacă femeile și-ar scurta rochiile, astfel încât acestea să fie cu 2,5 până la 5 cm deasupra noroiului și a mizeriei de pe străzi, îmbrăcămintea lor ar fi decentă, ar putea fi păstrată curată mult mai ușor și ar putea fi purtată mai mult timp. O astfel de rochie ar fi în armonie cu credința noastră. Am primit mai multe scrisori de la surori, în care am fost întrebată care este părerea mea în ceea ce privește purtarea de fuste (jupoane) cu corsaj . Am răspuns acestor întrebări într-o scrisoare pe care i-am trimis-o unei surori din Wisconsin. Voi prezenta aici această scrisoare, ca să le fie de folos și altora: 1M 424.1
„Noi, ca popor, nu credem că este de datoria noastră să ieșim cu totul în afara lumii și să fim demodați. Dacă avem o îmbrăcăminte îngrijită, curată, decentă și confortabilă, iar cei din lume aleg să se îmbrace la fel ca noi, oare ar trebui să ne schimbăm noi modul de a ne îmbrăca, pentru a fi diferiți de lume? Nu, noi nu trebuie să fim ciudați sau singulari în îmbrăcăminte doar de dragul de a fi diferiți de lume; ca nu cumva, făcând astfel, să ajungem să fim disprețuiți de oameni. Creștinii sunt lumina lumii, sunt sarea pământului. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie îngrijită și decentă, vorbirea lor trebuie să fie curată și cerească, iar purtarea lor, ireproșabilă. 1M 424.2
Cum să ne îmbrăcăm? Dacă, înainte de introducerea crinolinelor, cineva a purtat rochii grele, cu jupoane matlasate, doar din dorința de a se etala, și nu pentru că ar fi fost mai confortabil, o astfel de persoană a păcătuit împotriva ei însăși, deteriorându-și sănătatea, pe care era de datoria ei să și-o păstreze. Dacă cineva mai poartă astfel de rochii acum, doar pentru a arăta precum cele cu cercuri, comite un păcat, deoarece caută să imite o modă care este dezonorantă. Fustele (jupoanele) cu corsaje au fost purtate înainte de introducerea cercurilor. Eu am purtat jupon cu corsaj încă de când aveam paisprezece ani, nu pentru etalare, ci pentru confort și decență. Când au fost introduse cercurile (crinolina), eu nu am renunțat la juponul meu cu corsaj pentru ele. Și atunci, să îl dau acum deoparte, pentru că a apărut moda cercurilor? Nu; aceasta ar însemna să cad într-o extremă. 1M 425.1
Voi avea întotdeauna în minte gândul că trebuie să fiu un exemplu și că, prin urmare, nu trebuie să mă avânt să adopt o modă sau alta, ci trebuie să urmez o cale dreaptă și independentă de acestea și să nu cad în extreme în ceea ce privește îmbrăcămintea. Să renunț la fusta mea cu corsaj, care întotdeauna a fost decentă și confortabilă, ca să îmbrac o fustă subțire, din bumbac, și astfel să par ridicolă, căzând în extrema cealaltă, ar fi o greșeală, pentru că atunci nu aș da un exemplu bun, ci doar le-aș oferi argumente celor care poartă cercuri. Ca să se justifice pentru că poartă cercuri, ele vor arăta spre mine, ca una care nu poartă, și vor spune că nu ar putea să se facă de rușine în felul acesta. Trecând în astfel de extreme, ne-am distruge toată influența pe care am putea să o avem și le-am ajuta pe cele care poartă cercuri să-și îndreptățească purtarea. Noi trebuie să ne îmbrăcăm modest, decent, fără să acordăm nici cea mai mică atenție modei cercurilor. 1M 425.2
În toate aceste lucruri există o cale de mijloc. O, dacă toți am putea să găsim, cu înțelepciune, această cale și să o păstrăm! În acest timp solemn, să ne cercetăm inimile, să ne pocăim de păcate și să ne smerim înaintea lui Dumnezeu. Lucrarea este între Dumnezeu și sufletul nostru. Este o lucrare individuală și toți avem suficient de făcut și fără să criticăm îmbrăcămintea, acțiunile și motivele fraților și surorilor noastre. ‘Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia. Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.’ Aceasta este lucrarea noastră. Nu celor păcătoși li se adresează aici Scriptura, ci tuturor celor smeriți din țară, care împlinesc poruncile Lui. Este o lucrare pe care trebuie să o împlinească toți și, dacă toți vor asculta, vom vedea o dulce unitate în rândurile păzitorilor Sabatului.” 1M 425.3