În viziunea care mi-a fost dată în Rochester, New York, pe 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului trebuie să ia în considerare cu seriozitate subiectul împrumutului cu dobândă. Oamenii bogați nu au niciun drept să ia dobândă de la frații lor săraci, dar pot să primească dobândă de la cei necredincioși. „Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău și fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă.” „Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. De la străin, vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot ce vei face în țara pe care o vei lua în stăpânire.” 1M 533.2
Dumnezeu Își manifestă dezaprobarea față de păzitorii Sabatului, pentru spiritul lor avar. Dorința lor de a obține câștig este atât de puternică, încât profită și de frații săraci și nefericiți, în nenorocirea lor, adăugând astfel la banii lor, care deja sunt mulți, în timp ce acești frați sărmani suferă în lipsuri. „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” sunt cuvintele inimii lor. 1M 534.1
Cu câțiva ani în urmă, unii dintre frații săraci erau în pericol să-și piardă sufletul din cauza unor concepții greșite. Satana îi ispitea din toate părțile cu privire la cei bogați. Acești frați săraci se așteptau tot timpul să li se facă favoruri, când era de datoria lor să se bazeze pe propriile puteri; dacă ar fi fost favorizați, li s-ar fi făcut cel mai mare rău. Pretutindeni, în rândurile păzitorilor Sabatului, Satana caută să-i doboare pe cei săraci prin ispitele lui. Unii, cărora le lipsește judecata și înțelepciunea, și-au urmat propria cale și nu au vrut să ceară sfat sau să-l urmeze. Ei au suferit consecințele socotelilor meschine pe care și le-au făcut și totuși consideră și acum că trebuie să li se facă favoruri de către frații lor bogați. Lucrurile acestea trebuie să fie corectate. Cei din categoria menționată mai întâi nu își dau seama de responsabilitățile care apasă asupra celor bogați și nici de dificultățile și de grijile pe care aceștia sunt obligați să le suporte din cauza bogățiilor lor. Tot ce pot ei să vadă este că aceștia au bani pe care să îi folosească, în timp ce ei duc lipsă în această privință. În general, cei bogați îi privesc pe toți cei săraci în aceeași lumină, deși există o anumită categorie de săraci care fac tot ce le stă în putere, în sărăcia lor, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu, pentru a face bine și a trăi adevărul. Aceste persoane sunt de mare valoare. Judecata lor este bună, spiritul lor este prețios în ochii lui Dumnezeu; iar binele pe care ei îl fac în felul lor nepretențios este de zece ori mai mare decât cel realizat de cei bogați, deși aceștia din urmă pot să dea sume mari în anumite ocazii. Cei bogați nu își dau seama de nevoia de a face bine, de a fi bogați în fapte bune, darnici, gata să simtă împreună cu alții. 1M 534.2