Dumnezeu a plănuit să fie înființată o instituție de sănătate care, prin influența ei, să fie strâns legată de încheierea lucrării de a-i pregăti pe oameni pentru nemurire — o instituție care să nu aibă tendința de a slăbi principiile religioase ale celor în vârstă sau ale tinerilor și care să nu îmbunătățească starea de sănătate a trupului în detrimentul creșterii spirituale. Marele obiectiv al acestei instituții trebuie să fie acela de a îmbunătăți sănătatea corpului pentru ca cei bolnavi și suferinzi să poată aprecia mai bine lucrurile veșnice. Dacă acest obiectiv nu se află în mod continuu înaintea noastră și dacă nu se fac eforturi în acest sens, această instituție se va dovedi un blestem, în loc să fie o binecuvântare, spiritualitatea va fi privită ca un lucru de importanță secundară, iar sănătatea corpului și distracția se vor afla pe primul loc. 1M 563.1
Am văzut că standardul înalt nu trebuie să fie coborât absolut deloc, din dorința de a primi aprobarea celor necredincioși și de a-i atrage să frecventeze această instituție. Dacă necredincioșii aleg să vină aici în condițiile în care conducătorii instituției își ocupă înalta poziție spirituală pe care le-a desemnat-o Dumnezeu, inimile lor vor fi influențate de o putere. Avându-i pe Dumnezeu și pe îngerii Săi de partea lui, poporul Său care păzește poruncile nu poate decât să prospere. Această instituție nu trebuie înființată cu scopul de a câștiga, ci pentru a contribui la a-i aduce pe cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu într-o asemenea stare de sănătate fizică și mentală, încât să fie capabili să aprecieze lucrurile veșnice și să prețuiască la adevărata ei valoare mântuirea atât de scump plătită prin suferințele Mântuitorului nostru. Această instituție nu trebuie să fie un loc de distracție sau de amuzament. Cei care nu pot trăi dacă nu au parte de emoții puternice și de divertisment nu vor fi de niciun folos pentru lume; și nici pentru propria lor viață. Ei ar putea la fel de bine să fie afară din lume ca și în ea. 1M 563.2
Am văzut că ideea pe care dr. E caută să o inoculeze în mintea altora, conform căreia spiritualitatea este în detrimentul sănătății, nu este decât o înșelăciune a Diavolului. Satana a găsit calea de a pătrunde în Eden și a făcut-o pe Eva să creadă că, pentru a fi fericită, avea nevoie de ceva mai mult decât ceea ce îi dăduse Dumnezeu; că fructul oprit avea un efect înviorător special asupra corpului și asupra minții ei și că avea să o înalțe poate chiar până la a ajunge egală cu Dumnezeu în ceea ce privește cunoștința. Dar cunoștința și beneficiile pe care credea că le va dobândi s-au dovedit pentru ea un blestem teribil. 1M 564.1
Există persoane care au o imaginație bolnăvicioasă și pentru care religia este un tiran, care stăpânește peste ele cu un toiag de fier. Astfel de oameni se plâng tot timpul de starea lor nenorocită și păcătoasă și murmură neîncetat din cauza unei presupuse nelegiuiri. Dragostea nu există în inima lor; chipul le este întotdeauna încruntat. Sunt reci și cu totul insensibili atunci când aud un râset nevinovat din partea unui tânăr sau a oricui altcuiva. Ei consideră că orice fel de recreere sau de amuzament este păcat și cred că trebuie să manifeste întotdeauna rigiditate și asprime. Aceasta este o extremă. Alții cred că, pentru a dobândi sănătate, mintea trebuie să fie mereu preocupată să inventeze noi forme de amuzament și de distracție. Ei învață să depindă de emoții tari și nu se simt bine fără ele. Astfel de oameni nu sunt creștini adevărați. Ei trec în extrema cealaltă. Adevăratele principii ale creștinismului deschid înaintea tuturor o sursă de fericire, ale cărei înălțime, adâncime, lungime și lărgime nu pot fi măsurate. Hristos în noi reprezintă un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică. Este un izvor continuu, din care creștinul poate bea după dorință, fără ca acesta să sece. 1M 564.2
Ceea ce produce îmbolnăvirea corpului și a minții aproape în toate cazurile sunt cârtirea și sentimentele de nemulțumire. Ei nu Îl au pe Dumnezeu, nu au acea speranță care trece dincolo de perdeaua [din Sanctuar] și care este pentru suflet ca o ancoră sigură și neclintită. Toți cei care au această speranță se vor curăți, după cum El este curat. Ei nu sunt stăpâniți de dorințe nestăvilite, de murmure și de nemulțumiri; nu caută încontinuu răul și nu se gândesc la necazuri imaginare. Dar vedem în jurul nostru mulți care suferă din cauza unor necazuri pe care le așteaptă în viitor; sunt încordați și neliniștea le este întipărită pe fiecare trăsătură; par că nu găsesc nicio consolare, ci sunt mereu plini de teamă, în așteptarea vreunui rău teribil. 1M 565.1
Unii ca aceștia Îl dezonorează pe Dumnezeu și prezintă religia lui Hristos într-o lumină greșită. Ei nu au o dragoste adevărată nici pentru Dumnezeu, nici pentru membrii familiilor lor. Sentimentele lor au devenit nesănătoase. Dar mintea unor astfel de oameni nu va fi niciodată vindecată prin distracțiile deșarte. Ca să fie fericiți, ei au nevoie de influența transformatoare a Spiritului lui Dumnezeu. Au nevoie să beneficieze de mijlocirea lui Hristos, pentru a primi o consolare divină și concretă: „Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul”. Cei care cunosc din experiență acest pasaj sunt cu adevărat fericiți. Ei consideră că aprobarea Cerului are o mai mare valoare decât orice distracție pământească; Hristos în ei nădejdea slavei va însemna sănătate pentru corp și tărie pentru suflet. 1M 565.2
Simplitatea Evangheliei dispare repede de la așa-zișii păzitori ai Sabatului. Întreb de o sută de ori pe zi: Cum ar putea Dumnezeu să ne facă să prosperăm? Nu există decât puțină rugăciune. De fapt, rugăciunea aproape că este ceva demodat. Foarte puțini sunt dispuși să poarte crucea lui Hristos, Cel care a purtat pentru noi crucea rușinii. Nu simt că lucrurile se desfășoară la Institut așa cum ar dori Dumnezeu. Mă tem că El Își va întoarce fața de la el. Mi-a fost arătat că medicii și personalul medical auxiliar trebuie să fie oameni de cea mai înaltă calitate, care cunosc adevărul din proprie experiență, care impun respect și pe al căror cuvânt se poate conta. Trebuie să fie oameni care nu au o imaginație bolnăvicioasă, care au o perfectă stăpânire de sine, care nu sunt schimbători și capricioși, care nu sunt invidioși și bănuitori — persoane care au o voință puternică și care nu cedează indispozițiilor de moment, care nu au prejudecăți, care nu se gândesc la rău, care plănuiesc și acționează cu calm, cu grijă, care au în vedere slava lui Dumnezeu și binele celorlalți. Niciodată nu trebuie să fie înălțat cineva într-o poziție de răspundere doar pentru că dorește acest lucru. Trebuie să fie aleși doar aceia care sunt calificați pentru respectiva poziție. Cei care urmează să poarte responsabilități trebuie să fie mai întâi puși la probă, pentru a dovedi că sunt lipsiți de invidie și că nu vor acționa în funcție de simpatiile personale, trecându-i cu vederea pe cei care nu le sunt pe plac și favorizându-i pe cei care le sunt prieteni. Dumnezeu dorește ca, în această instituție, totul să meargă așa cum trebuie. 1M 566.1