Go to full page →

Pericolul încrederii în sine 1M 620

Frate F, pe 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că în Maine a început o lucrare bună. În special mi-a fost arătat acel câmp de lucru în care s-a ridicat o grupă, ca rezultat al eforturilor fratelui Andrews și ale tale, unde oamenii și-au dovedit interesul și dragostea față de adevăr, construind un locaș de închinare. Pentru grupa aceasta mai rămâne însă o mare lucrare de făcut. Un număr destul de mare de oameni au fost convertiți la teoria adevărului; unii dintre ei au luat hotărârea pe baza greutății dovezilor; ei văd frumusețea conținută în lanțul adevărului, toate verigile unindu-se într-un tot armonios, desăvârșit; ei iubesc principiile adevărului, dar încă nu au beneficiat de influența lui sfințitoare. Aceste suflete sunt expuse pericolelor zilelor din urmă. Satana și-a pregătit înșelăciunile și cursele pentru cei lipsiți de experiență. El lucrează prin agenții lui, chiar și prin acei clerici care disprețuiesc adevărul și care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu și îi învață pe toți cei care îi ascultă să facă același lucru. 1M 620.2

Grupa celor care au primit acest adevăr nepopular poate fi în siguranță doar dacă ei se vor încrede în Dumnezeu și vor fi sfințiți de adevărul pe care îl susțin. Ei au făcut un pas important și acum au nevoie de o experiență religioasă care să facă din ei fii și fiice ale Dumnezeului celui Preaînalt și moștenitori ai moștenirii nepieritoare cumpărate pentru ei de Fiul Său preaiubit. Cei care au fost instrumente în a le prezenta adevărul acestor oameni nu trebuie să-și înceteze lucrarea în această perioadă importantă, ci trebuie să persevereze în eforturile lor, până când aceste suflete vor fi adunate în turma lui Hristos. Acestora trebuie să li se dea învățături suficiente, ca să primească și să înțeleagă dovezile că adevărul este spre mântuirea lor. 1M 621.1

Am văzut că Dumnezeu ar face o lucrare și mai mare în Maine, dacă toți aceia care sunt angajați în lucrarea de acolo ar fi consacrați lui Dumnezeu și nu s-ar încrede în puterea lor, ci în Tăria lui Israel. Mi-a fost arătat că fratele Andrews și cu tine ați lucrat din greu și nu ați beneficiat de odihna de care ați fi avut nevoie pentru a vă putea menține sănătatea. Ar trebui să lucrați cu grijă și să respectați perioadele de odihnă. Făcând astfel, vă veți păstra vigoarea fizică și mentală și veți lucra mai eficient. Frate F, ești un om nervos și acționezi din impuls. Depresia mentală îți influențează munca într-o mare măsură. Uneori, simți lipsa libertății și crezi că aceasta se datorează faptului că alții sunt în întuneric sau în păcat sau altui motiv, n-ai putea spune exact care, și arunci vina pe ceva sau pe cineva care este susceptibil de a face mult rău. Dacă te-ai liniști, atunci când ești în această stare de agitație, de nervozitate, dacă te-ai odihni și ai aștepta cu calm răspunsul lui Dumnezeu și te-ai întreba dacă nu cumva necazul vine de la tine, atunci ți-ai cruța de suferință propriul suflet și, totodată, prețioasa cauză a lui Dumnezeu. 1M 621.2

Am văzut că fratele F se află în pericolul înălțării de sine, deoarece, prin predicile lui, este în stare să influențeze puternic sentimentele comunității. Pe baza acestui motiv, el ajunge de multe ori să se considere cel mai eficient predicator. În această privință, de multe ori se înșală singur. Chiar dacă, pentru moment, poate fi cel mai bun predicator, totuși este posibil ca el să nu reușească să realizeze tot binele de care ar putea fi în stare. Predicatorul care poate să influențeze sentimentele oamenilor în cel mai înalt grad nu dovedește, prin aceasta, că este și cel mai util și mai eficient. 1M 621.3

Atunci când este smerit și se încrede în Dumnezeu, fratele F poate face mult bine. Îngerii îi vin în ajutor și el este binecuvântat cu claritate și libertate. Dar, după un timp de biruințe speciale, el a fost foarte adesea lăudat de ceilalți și a ajuns să se considere egalul oricui, să creadă că este cineva, când, de fapt, nu este decât un instrument în mâinile lui Dumnezeu. După astfel de perioade, îngerii lui Dumnezeu l-au părăsit, lăsându-l în propria putere, și atunci, deși el era cel care greșise, foarte adesea a aruncat vina pe frați și pe alți oameni, pentru întunericul și pentru slăbiciunea pe care le simțea. Atunci când se află în această stare nefericită, el rostește adesea acuzații împotriva unuia sau a altuia și, chiar dacă nu și-a făcut nici pe jumătate lucrarea în acel loc, consideră că trebuie să plece și să înceapă să lucreze în altă parte. 1M 622.1

Am văzut că fratele F se află în pericolul de a pleca la luptă singur, în propria putere; dar, în timpul încleștării, va descoperi că puterea lui nu este altceva decât slăbiciune. Atunci când și-a pus încrederea în Dumnezeu, a avut adesea succes în luptele cu cei care se împotriveau credinței noastre. Dar, uneori, el s-a entuziasmat pentru biruința pe care Dumnezeu o dăduse adevărului asupra rătăcirii și și-a asumat el însuși slava acelei confruntări. În ochii lui, eul a fost înălțat. 1M 622.2

Mi-a fost arătat că, la ultimele două discuții, el nu a avut un spirit potrivit. Înainte de prima dintre acestea, el a fost înălțat în propriii ochi de lingușirile oamenilor care nu iubesc adevărul. Ascultând și totodată luând parte la o discuție purtată între două persoane care nu erau în credință, el s-a îngâmfat și s-a considerat suficient de capabil, încât să intre în luptă cu oricine. Și, fiind atât de încrezător în sine, prin chiar acest lucru a fost, de fapt, lipsit de putere. Dumnezeu a fost întristat de faptul că el a desconsiderat sfatul fratelui Andrews. Spiritul lui de încredere în sine și de independență a fost cât pe ce să transforme acea discuție într-un eșec total. În astfel de confruntări, dacă nu există un câștig decisiv, atunci întotdeauna există o pierdere. Nu trebuie să se avânte și să acționeze în mod nechibzuit, ci fiecare mișcare trebuie făcută cu prudență, cu cea mai mare înțelepciune, pentru că miza care este în joc este mai mare decât într-o luptă a unei națiuni. Satana și oștile lui sunt întotdeauna implicați activ în aceste conflicte dintre adevăr și minciună, și, dacă susținătorii adevărului nu merg la luptă în puterea lui Dumnezeu, Satana va reuși de fiecare dată să-i întreacă, prin superioritate tactică. 1M 622.3

În cea de-a doua confruntare, miza era foarte mare. Cu toate acestea, fratele F a căzut și aici. El nu s-a angajat în acest conflict, fiind conștient de propria slăbiciune și bizuindu-se, în umilință și în simplitate, pe puterea lui Dumnezeu. S-a încrezut din nou în propriile puteri. Reușitele din trecut l-au făcut să se îngâmfe. A considerat că biruințele pe care le obținuse se datoraseră în mare parte capacității lui de a folosi argumentele puternice oferite de Cuvântul lui Dumnezeu. 1M 623.1

Mi-a fost arătat că susținătorii adevărului nu trebuie să caute înadins discuțiile în contradictoriu. Și, ori de câte ori este nevoie ca, pentru înaintarea cauzei adevărului, să se confrunte cu un împotrivitor, ei trebuie să intre în acel conflict cu toată umilința. Printr-o atentă cercetare a inimii, mărturisindu-și păcatele și rugându-se stăruitor, chiar printr-o perioadă de post adesea, ei trebuie să-L implore pe Dumnezeu să le dea ajutorul Său special și să dea prețiosului Său adevăr mântuitor o glorioasă biruință, astfel încât rătăcirea să poată apărea în adevărata ei diformitate și planurile susținătorilor ei să fie cu totul zădărnicite. Cei care luptă de partea adevărului, împotriva dușmanilor lui, trebuie să înțeleagă că ei nu se confruntă doar cu niște oameni, ci cu Satana și cu îngerii lui, care sunt hotărâți ca minciuna și întunericul să câștige teren, iar adevărul să fie acoperit de minciună. Cum minciuna se potrivește mai bine cu tendințele inimii firești, aceasta este considerată clară și sigură. Oamenii comozi iubesc minciuna și întunericul și nu sunt dispuși să se lase schimbați de adevăr. Lor nu le place să vină la lumină, ca nu cumva să le fie mustrate faptele. 1M 623.2

Dacă cei care se ridică în apărarea adevărului merg să se confrunte cu adversarii lor, bazându-se pe greutatea argumentelor și prea puțin pe Dumnezeu, nu se va câștiga nimic de partea adevărului, ci se va înregistra o pierdere categorică. Dacă nu există o victorie evidentă în favoarea adevărului, situația va fi mai rea decât înainte de confruntare. Cei care poate că înainte aveau anumite convingeri cu privire la adevăr acum își liniștesc temerile, nu se mai frământă, ci se hotărăsc în favoarea minciunii, deoarece, în starea lor de întuneric, nu pot înțelege că adevărul a avut superioritate. Aceste ultime două discuții nu au contribuit deloc la înaintarea cauzei lui Dumnezeu și ar fi fost mai bine ca ele să nu fi avut loc. Fratele F nu s-a angajat în ele cu un spirit de umilință și bizuindu-se cu totul pe Dumnezeu. El a fost flatat de vrăjmaș și încurajat să se îngâmfe, a avut un spirit de încredere în sine și de mândrie, nedevenind un umil slujitor al Domnului Hristos. A fost îmbrăcat cu propria armură, nu cu aceea a lui Dumnezeu. 1M 624.1

Frate F, Dumnezeu ți-a oferit ca ajutor un lucrător cu o profundă experiență, cel mai capabil din câmp. El cunoștea din proprie experiență vicleniile lui Satana și trecuse el însuși prin cel mai teribil chin sufletesc. În providența atotștiutoare a lui Dumnezeu, i se îngăduise să simtă văpaia cuptorului încercărilor și acolo învățase că, în afară de Dumnezeu, orice adăpost va cădea și orice stâlp puternic pe care va încerca să se sprijine nu se va dovedi decât o trestie frântă. Ar fi trebuit să-ți dai seama că fratele Andrews era la fel de interesat de această confruntare ca și tine și, într-un spirit de umilință, să-i asculți sfatul și să-i urmezi îndemnurile. Dar Satana avea un obiectiv de atins aici — să strice planul divin. El a profitat și ți-a luat în stăpânire mintea, zădărnicind lucrarea lui Dumnezeu. Te-ai avântat în luptă bazându-te pe puterea ta și îngerii te-au lăsat să lupți singur. Dar Dumnezeu, din îndurare pentru cauza Sa, nu a îngăduit ca dușmanii adevărului să obțină o victorie decisivă și, ca răspuns la rugăciunile stăruitoare, fierbinți, înălțate de slujitorul Său, îngerii au venit în ajutor. În locul unui eșec total, s-a obținut o victorie parțială, pentru ca dușmanii adevărului să nu triumfe asupra credincioșilor. Dar nu s-a câștigat nimic prin acel efort, când s-ar fi putut obține o glorioasă biruință a adevărului asupra rătăcirii. De partea ta erau doi susținători capabili ai adevărului; trei bărbați, cu puterea adevărului, care să stea împotriva unuia singur, care căuta să acopere adevărul cu rătăcire. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ați fi putut fi o adevărată armată, dacă ai fi intrat în luptă așa cum ar fi trebuit. Încrederea în tine însuți a făcut ca aceasta să fie un eșec aproape total. 1M 624.2

Niciodată nu trebuie să te avânți într-o confruntare în care sunt atât de multe în joc, bazându-te pe capacitatea ta de a mânui argumente puternice. Dacă nu poți evita conflictul, acceptă-l, dar intră în el cu o încredere neclintită în Dumnezeu și într-un spirit umil, în spiritul lui Isus, care te îndeamnă să înveți de la El, care este blând și smerit cu inima. Și apoi, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu și pentru a manifesta caracterul Domnului Hristos, nu te folosi niciodată de un avantaj nelegitim împotriva adversarului tău. Lasă deoparte sarcasmul și jocurile de replici. Nu uita că nu lupți doar cu omul, ci și cu Satana și cu îngerii lui. Cel care l-a biruit pe Satana în cer, care l-a învins pe adversarul decăzut și l-a alungat din cer și care apoi a murit pentru a-l răscumpăra din puterea lui pe omul căzut, atunci când Se afla la mormântul lui Moise, luptându-Se pentru trupul acestuia, nu a îndrăznit să aducă împotriva lui Satana o acuzație batjocoritoare, ci a spus doar: „Domnul să te mustre”. 1M 625.1

În ultimele două discuții în contradictoriu pe care le-ai purtat, tu ai disprețuit sfatul și nu ai ascultat de slujitorul lui Dumnezeu, care este devotat lucrării Lui cu tot sufletul. În providența Lui, Dumnezeu ți-a oferit un sfătuitor ale cărui talente și influență îl îndreptățesc să primească respectul și încrederea ta, iar demnitatea ta nu ar fi fost afectată în niciun fel, dacă te-ai fi lăsat călăuzit de judecata lui cu experiență. Îngerii lui Dumnezeu au observat îngâmfarea ta și au plecat întristați de la tine. El nu Își poate manifesta în siguranță puterea în favoarea ta, deoarece tu ți-ai asuma singur slava, iar eforturile tale viitoare nu ar mai fi de nicio valoare. Am văzut, frate F, că, în lucrarea ta, tu nu trebuie să te bazezi pe propria judecată, care te-a dus de atâtea ori pe o cale greșită. Ar trebui să te supui judecății celor cu experiență. Nu te baza pe valoarea ta și nu te considera atât de capabil, încât să nu primești sfat și îndrumare din partea lucrătorilor cu experiență. 1M 625.2

Soția ta nu ți-a fost de niciun ajutor, ci mai degrabă ți-a fost o piedică. Dacă ar fi acceptat și ar fi dat ascultare mărturiilor care i-au fost date cu mai mult de doi ani în urmă, acum ar fi putut să-ți fie un ajutor puternic în slujba Evangheliei. Dar ea nu a primit acea mărturie și nu a ținut cont de ea. Dacă ar fi făcut acest lucru, purtarea ei ar fi fost cu totul alta. Ea nu a fost consacrată lui Dumnezeu. Îi place comoditatea, evită să poarte poveri și nu manifestă tăgăduire de sine. Se complace în indolență, iar exemplul ei nu este demn de a fi urmat, ci este o ocară pentru cauza lui Dumnezeu. Uneori, ea exercită o puternică influență asupra ta, mai ales când este melancolică sau nemulțumită. Te-a influențat și în anumite chestiuni legate de biserică. Își formează părerea cu privire la un frate sau cu privire la o soră și își exprimă antipatia sau atașamentul puternic, cu toate că s-a întâmplat adesea ca tocmai aceia pe care ea îi are la inimă să constituie o sursă de mari necazuri pentru biserică. Lipsa ei de consacrare o determină să simtă un atașament puternic față de cei care au mare încredere în ea și o iubesc, în timp ce suflete prețioase, pe care Dumnezeu le iubește, sunt trecute cu vederea și tratate cu indiferență, deoarece nu își exprimă un atașament la fel de fierbinte față de ea și față de fratele F. Totuși, dragostea acestor suflete este sinceră și ar trebui prețuită mai mult decât a acelora care fac declarații atât de înalte cu privire la considerația pe care o nutresc față de voi. Opiniile pe care și le formează soția ta au o mare influență asupra minții tale. Adeseori, tu pornești de la premisa că acestea sunt corecte și ajungi să gândești și tu așa cum gândește ea și să acționezi în consecință, în chestiunile legate de biserică. 1M 626.1

Tu trebuie să urmezi exemplul vieții Domnului Hristos, deoarece asupra ta apasă responsabilități solemne. Soția ta este răspunzătoare în fața lui Dumnezeu pentru purtarea ei. Dacă ea este o piedică pentru tine, atunci va trebui să dea socoteală în fața lui Dumnezeu pentru lucrul acesta. Uneori, ea se trezește la realitate și se umilește înaintea lui Dumnezeu, și atunci îți este de un adevărat folos; dar foarte curând cade din nou în aceeași stare de apatie, evitând responsabilitățile și sustrăgându-se de la orice efort mental sau fizic. Sănătatea ei ar fi cu mult mai bună, dacă ea ar fi mai activă, dacă s-ar angaja cu bucurie și cu mai mult entuziasm în eforturi fizice și mentale. Nu-i lipsește capacitatea, ci dispoziția de a lucra; nu vrea să persevereze în a-și cultiva dorința pentru activitate. Dumnezeu nu poate face nimic pentru ea, în starea în care se află ea acum. Ea însăși are o lucrare de făcut, pentru a se trezi din această letargie și a-I consacra lui Dumnezeu puterile ei fizice și mentale. Dumnezeu cere acest lucru din partea ei și, dacă nu face o schimbare completă în viața ei și nu trăiește lumina care i-a fost dată, în ziua lui Dumnezeu va fi găsită ca fiind un rob netrebnic. Până când nu va avea loc această schimbare, ea nu trebuie să-l însoțească pe soțul ei în lucrarea pe care el o are de făcut. 1M 626.2

Dumnezeu îl va binecuvânta și îl va susține pe fratele F, dacă el va acționa cu umilință, bizuindu-se pe judecata și pe experiența lucrătorilor cu experiență pe care îi are alături. 1M 627.1