Go to full page →

„Luați seama!” 1M 170

Următoarele cuvinte au fost adresate la doi frați din ______, dar, pentru că ele se aplică în dreptul multora, sunt prezentate aici în folosul bisericii: 1M 170.2

Stimați frați, în viziunea pe care am primit-o în casa voastră, mi-a fost arătat ceva care vă privește pe amândoi. Îngerul a arătat spre voi și a repetat aceste cuvinte: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. 1M 170.3

Am văzut că amândoi aveți o luptă serioasă în fața voastră; că trebuie să vă luptați încontinuu să păstrați lumea aceasta departe de inima voastră, pentru că o iubiți. Marea voastră preocupare acum trebuie să fie cum să-L iubiți pe Isus și slujirea față de El mai mult decât iubiți lumea. Dacă iubiți mai mult lumea, faptele voastre vor arăta acest lucru. Dacă Îl iubiți mai mult pe Isus și slujirea față de El, de asemenea faptele voastre vor arăta acest lucru. Am văzut că mulți din lumea aceasta au privirile ațintite asupra voastră. Mulți ar tresălta dacă voi ați cădea, în timp ce alții s-ar bucura dacă ați progresa. Satana și îngerii răi vă vor prezenta slava împărățiilor acestei lumi. Dacă vă veți închina lui sau vă veți închina unei comori pământești, el vă va prezenta totul într-o lumină prin care să vă atragă dragostea și închinarea. 1M 170.4

Isus și îngerul vostru păzitor vor să vă îndrepte privirea mai sus de fermele și de cirezile voastre, mai sus de comoara voastră pământească, spre Împărăția cerurilor, spre o moștenire nemuritoare, spre viața veșnică în Împărăția slavei. Îngerul a spus: „Voi trebuie să muriți față de această lume”. „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” 1M 171.1

Am văzut că, dacă prin providența lui Dumnezeu s-a dobândit bogăție, nu este niciun păcat în a o avea și, dacă nu se ivește nicio ocazie ca acești bani să fie folosiți pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, nu este niciun păcat în a o păstra. Dar, dacă fraților li se prezintă posibilități de a-și folosi averea spre slava lui Dumnezeu și pentru înaintarea cauzei Sale și ei totuși o păstrează, aceasta va fi pentru ei o pricină de poticnire. În ziua necazului, ceea ce a constituit pentru ei o comoară prețioasă va fi o acuzație împotriva lor. Atunci, toate ocaziile de a-și folosi bogățiile pentru slava lui Dumnezeu vor fi trecut și, într-un chin sufletesc teribil, vor încerca să scape de ele, aruncându-le la cârtițe și la lilieci. 1M 171.2

Aurul și argintul lor nu-i vor putea salva în ziua aceea. Acestea vor cădea peste ei cu o greutate care îi va zdrobi, pentru că vor trebui să dea socoteală cu privire la modul în care le-au administrat, în care au folosit banii Domnului. Iubirea de sine i-a făcut să creadă că acestea le aparțin și că pot face tot ce doresc cu ele; dar atunci vor simți, vor simți și vor înțelege cu amar că bunurile materiale pe care le-au avut le-au fost doar împrumutate de Dumnezeu, ca să Îi fie returnate cu dărnicie, spre a fi folosite pentru progresul cauzei Sale. Bogățiile lor i-au înșelat. Au fost egoiști și au trăit pentru ei înșiși și, în cele din urmă, vor descoperi că partea aceea pe care ar fi putut să o folosească pentru cauza lui Dumnezeu le este o povară teribilă. 1M 171.3

Îngerul lui Dumnezeu a spus: „Depuneți totul pe altar, ca o jertfă vie, mistuită. Dacă nu o puteți ține acolo altfel, legați-o cu funii. Dedicați-vă rugăciunii. Trăiți-vă viața la altar. Întăriți-vă prin făgăduințele lui Dumnezeu”. „Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia.” „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.” 1M 171.4

Am văzut că, dacă Dumnezeu v-a dat mai multă bogăție decât celor simpli și săraci, lucrul acesta ar trebui să vă facă smeriți, pentru că așază asupra voastră obligații mai mari. Când se dă mult, chiar și din bogățiile acestei lumi, se și cere mult. Pe baza acestui principiu, trebuie să manifestați un caracter nobil, plin de generozitate. Căutați ocazii de a face bine cu ceea ce aveți. „Strângeți-vă comori în cer.” 1M 172.1

Am văzut că lucrul cel mai neînsemnat care li s-a cerut creștinilor din trecut a fost acela de a da pe față un spirit de dărnicie și de a-I consacra Domnului o parte din câștigul lor. Fiecare creștin adevărat a considerat aceasta ca fiind un privilegiu, dar unii, care erau creștini doar cu numele, au privit-o ca pe o povară; harul și dragostea lui Dumnezeu nu și-au făcut în ei lucrarea cea bună, pentru că, altfel, aceasta i-ar fi determinat să contribuie cu bucurie la înaintarea cauzei Mântuitorului lor. Dar, din partea creștinilor care trăiesc în zilele din urmă și care Îl așteaptă pe Domnul lor, se cere mai mult decât atât. Dumnezeu le cere să sacrifice. 1M 172.2

Îngerul a spus: „Isus a lăsat urme strălucitoare pe care să le urmați. Pășiți îndeaproape pe urmele Lui. Faceți-vă părtași la viața Sa de tăgăduire de sine, de sacrificiu de sine, și veți moșteni împreună cu El coroana slavei.” 1M 172.3