Go to full page →

Despre jurăminte 1M 203

Am văzut că mulți dintre copiii lui Dumnezeu greșesc în ceea ce privește jurămintele, iar Satana profită de lucrul acesta și îi exploatează, luând de la ei banii care Îi aparțin Domnului lor. Am văzut că aceste cuvinte ale Domnului: „Să nu jurați nicidecum”, nu se referă la jurământul juridic. „Felul vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău”. Acest text se referă la conversațiile obișnuite. Sunt oameni care exagerează în limbajul pe care îl folosesc. Unii jură pe viața lor; alții jură pe capul lor — la fel de sigur pe cât este că ei trăiesc, la fel de sigur pe cât este că au un cap. Unii iau cerul și pământul ca martori că lucrurile sunt așa cum susțin ei. Unii cred că Dumnezeu îi va omorî, dacă ceea ce spun ei nu este adevărat. Cu privire la acest fel de jurăminte obișnuite îi avertizează Isus pe ucenicii Săi. 1M 203.1

Noi avem oameni desemnați drept conducători și legi după care să fie condus poporul. Dacă nu ar fi existat aceste legi, starea lumii ar fi fost cu mult mai rea decât este acum. Unele dintre aceste legi sunt bune, altele sunt rele. Numărul celor rele a crescut, astfel că de multe ori ajungem în situații dificile. Dar Dumnezeu Își va susține poporul, ca să rămână statornic și să trăiască la înălțimea principiilor Cuvântului Său. Atunci când legile oamenilor intră în conflict cu Cuvântul și cu Legea lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm de cele din urmă, indiferent care ar fi consecințele. Nu trebuie să ascultăm de legea țării noastre care ne cere să predăm un sclav fugit în mâinile stăpânului lui; așadar, trebuie să ne asumăm consecințele încălcării acesteia. Sclavul nu este proprietatea niciunui om. Dumnezeu este stăpânul lui de drept, iar omul nu are niciun drept să-l ia în stăpânire pe cel care este lucrarea mâinilor lui Dumnezeu și să pretindă că este al lui. 1M 203.2

Am văzut că Domnul încă Se implică în legile țării. Cât timp Isus Se află în Sanctuar, conducătorii și poporul simt puterea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, care îi ține în frâu. Dar Satana controlează într-o mare măsură masele de oameni și, dacă nu ar fi legile țării, am avea mult de suferit. Mi-a fost arătat că, atunci când este cu adevărat necesar și copiii lui Dumnezeu sunt chemați să dea mărturie într-un cadru juridic, nu reprezintă o încălcare a Cuvântului Său să Îl ia pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spun ei este adevărul și numai adevărul. 1M 204.1

Omul este atât de corupt, încât a fost nevoie să se dea niște legi, care să-l conștientizeze de responsabilitatea pe care o are. Unii oameni nu se tem să-și mintă semenii; dar ei au fost învățați, și Duhul Sfânt al lui Dumnezeu i-a convins, că este ceva teribil să Îl minți pe Dumnezeu. Cazul lui Anania și al Safirei, soția lui, este dat ca exemplu. Problema trece de la om la Dumnezeu, astfel că, dacă cineva dă o mărturie falsă, nu face acest lucru față de un om, ci față de Dumnezeul cel mare, care citește inima și care cunoaște exact adevărul cu privire la fiecare caz. Legile noastre consideră jurământul fals ca fiind o infracțiune gravă. Dumnezeu a adus adesea judecata asupra celui care a jurat strâmb și îngerul nimicitor l-a doborât la pământ chiar în timp ce buzele lui rosteau acel jurământ. Aceasta pentru a-i îngrozi pe cei care făceau răul. 1M 204.2

Am văzut că, dacă există cineva pe pământ care să poată da mereu mărturie sub jurământ, acela este creștinul. El trăiește în lumina feței lui Dumnezeu. El se întărește prin puterea Lui. Iar atunci când anumite chestiuni importante trebuie să fie decise pe baza legii, nu este nimeni care să fie atât de îndreptățit să apeleze la Dumnezeu, cum este creștinul. Îngerul m-a îndemnat să observ că Dumnezeu jură pe El Însuși (Geneza 22,16; Evrei 6,13-17). El a jurat față de Avraam (Geneza 26,3), față de Isaac (Psalmi 105,9; Ieremia 11,5) și față de David (Psalmi 132,11; Fapte 2,30). Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel un jurământ făcut între om și om (Exod 22,10.11). Isus S-a supus jurământului în ceasul judecării Sale. Marele-preot I-a spus: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Isus i-a spus: „Da, sunt”. Dacă în învățăturile adresate ucenicilor Săi Isus S-ar fi referit la jurământul juridic, rostit într-o curte de judecată, atunci El l-ar fi mustrat și pe marele-preot, întărindu-Și astfel învățăturile, pentru binele acelora dintre urmașii Lui care erau de față. Satana este satisfăcut de faptul că unii privesc jurământul într-o lumină greșită, deoarece lucrul acesta i-a dat ocazia să-i exploateze și să ia de la ei banii Domnului. Cei care sunt administratori peste lucrurile lui Dumnezeu trebuie să fie mai înțelepți, să facă planuri și să se pregătească pentru a face față înșelăciunilor lui Satana, pentru că el face eforturi mai mari decât oricând până acum. 1M 204.3

Am văzut că unii au prejudecăți împotriva conducătorilor noștri și împotriva legilor; dar, dacă nu ar exista legea, lumea aceasta ar fi într-o stare îngrozitoare. Dumnezeu îi ține în frâu pe conducătorii noștri, pentru că inimile tuturor sunt în mâinile Lui. Le-au fost stabilite limite, dincolo de care nu pot trece. Mulți dintre conducători sunt sub controlul lui Satana, dar am văzut că Dumnezeu are agenții Lui, chiar și printre conducători. Iar unii dintre ei vor fi cândva convertiți la adevăr. Acum, ei îndeplinesc rolul pe care Dumnezeu li l-a desemnat. Atunci când Satana lucrează prin agenții lui, sunt făcute propuneri care, dacă ar fi duse la îndeplinire, ar împiedica lucrarea lui Dumnezeu și ar produce mult rău. Îngerii cei buni intervin pe lângă acești reprezentanți ai lui Dumnezeu, ca să se opună acelor propuneri prin argumente pline de putere, cărora agenții lui Satana nu li se pot împotrivi. Doar câțiva agenți ai lui Dumnezeu vor avea putere să doboare un mare număr dintre cei răi. Astfel, lucrarea va continua până când a treia solie își va fi îndeplinit lucrarea și, la marea strigare a celui de-al treilea înger, acești oameni vor avea ocazia să primească adevărul, astfel că unii dintre ei se vor converti și vor trece alături de cei sfinți prin timpul de strâmtorare. Atunci când Domnul Isus părăsește Locul Preasfânt, Duhul Său, care i-a ținut în frâu, Se retrage de la conducători și de la popor. Aceștia vor fi lăsați sub controlul îngerilor răi. Atunci, sub sfatul și îndrumarea lui Satana, vor fi date astfel de legi, încât, dacă timpul nu ar fi foarte scurt, nimeni nu ar scăpa. 1M 205.1