Stimate frate B, 2M 616.2
De două ori am început mărturia pe care vreau să ți-o adresez, dar nu am fost în stare să o termin din lipsă de timp. Nu trebuie să mai amân, pentru că mă simt dureros de împovărată de cazul tău. Am scris o mărturie pentru câțiva dintre pastori și, când cazurile lor îmi revin în minte, îmi dau seama că starea lor este deplorabilă. Nici cazul tău nu face excepție. Iubirea de câștig, iubirea de bani, devine dominantă la mulți dintre pastorii noștri, care susțin că sunt reprezentanții lui Hristos. Exemplul unora dintre aceștia este de o asemenea manieră, încât oamenii devin descurajați. 2M 616.3
Unii dintre pastorii noștri stau direct în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu, iar oamenii care privesc la ei ca la niște modele se îndepărtează de Dumnezeu. Cu aproape doi ani în urmă, mi-au fost arătate pericolele în care se află pastorii noștri și urmările pe care le are comportamentul lor asupra cauzei lui Dumnezeu. Am vorbit în termeni generali, în legătură cu aceste lucruri, dar cei care greșesc cel mai mult sunt cei din urmă în a aplica mărturia la ei înșiși. Unii sunt atât de orbiți de propriile interese egoiste, încât pierd din vedere caracterul înalt al lucrării lui Dumnezeu. 2M 617.1
Frate B, viața ta a fost aproape un eșec. Ai avut talantul influenței, dar nu l-ai folosit în modul cel mai eficient. Ai dat greș în familia ta; ai scăpat lucrurile din mână în căminul tău și aceste deficiențe se resimt și în biserică. Domnul ți-a dat lumină cu privire la neglijarea datoriei în familia ta și la modul în care ar trebui să te porți pentru a răscumpăra trecutul. Ți-au fost arătate lipsurile, dar tu nu ai simțit că este un păcat să aduci pe lume copii care să crească fără o educație adecvată. Le-ai scuzat greșelile, păcatele și purtarea răzvrătită și capricioasă și te-ai amăgit cu gândul că, încet, încet, se vor îndrepta. 2M 617.2
Eli reprezintă exact cazul tău. Din când în când, ți-ai mustrat copiii, spunându-le: De ce faceți atât de mult rău? Dar nu ți-ai exercitat autoritatea de tată, de preot al familiei, ca să le poruncești, iar cuvintele tale să fie lege în familia ta. Afecțiunea greșit înțeleasă pe care o aveți față de copiii voștri v-a determinat, pe tine și pe soția ta, să neglijați solemna obligație care vă revenea ca părinți. 2M 617.3
Frate B, ca slujitor al lui Dumnezeu, asupra ta apasă o dublă obligație: să-ți conduci bine propria casă și să-ți stăpânești copiii. Dar tu ai fost mulțumit cu aptitudinile și talentele lor și le-ai scuzat greșelile. Păcatul din ei nu ți s-a părut foarte păcătos. Ți-ai atras neplăcerea lui Dumnezeu și aproape ți-ai ruinat copiii, neglijându-ți datoria, și ai continuat să ți-o neglijezi chiar și după ce Domnul te-a mustrat și te-a sfătuit. Răul făcut cauzei lui Dumnezeu de influența voastră, ca familie, în diferitele locuri unde ați locuit, a fost mai mare decât binele pe care l-ați realizat. Ați fost orbiți și înșelați de Satana în ceea ce privește familia voastră. Tu și soția ta v-ați tratat copiii ca pe niște egali ai voștri. Ei au făcut ce le-a plăcut. Purtarea lor a fost o piedică nefericită în calea lucrării tale de pastor, de slujitor al lui Hristos, iar neglijarea datoriei de a-ți aduce copiii la supunere a condus la un rău și mai mare, care amenință să-ți distrugă lucrarea. Ai dat impresia că slujești cauzei lui Dumnezeu când, de fapt, ți-ai slujit mai mult ție. Cauza lui Dumnezeu stătea pe loc, dar tu erai preocupat și făceai planuri mai mult cum să te avantajezi pe tine, iar prin neglijența ta de a-ți face datoria, multe suflete au fost pierdute. Dacă, în slujba pe care o ai, ai fi luat poziția de a zidi această lucrare, dacă ai fi dat un bun exemplu, slujind cauzei lui Dumnezeu, fără să ții seama de propriul tău interes, și dacă te-ai fi extenuat din cauza devotamentului tău pentru ea, purtarea ta ar fi fost mai scuzabilă, chiar dacă nu ar fi primit aprobarea lui Dumnezeu. Dar când deficiențele tale au fost atât de vizibile în anumite privințe, iar lucrarea lui Dumnezeu a suferit din cauza exemplului pe care l-ai dat neglijându-ți datoria în familia ta, este dureros, în ochii lui Dumnezeu, ca tu să susții că slujești cauza Sa și totuși să faci din propriile interese egoiste scopul principal. 2M 618.1
În eforturile tale ai trezit adesea interesul oamenilor și, chiar în punctul în care ai fi putut lucra cu cel mai mare câștig, ai îngăduit ca interesele de acasă să te distragă de la lucrarea lui Dumnezeu. În multe cazuri, nu ți-ai continuat cu stăruință eforturile până când să ajungi să ai mulțumirea că toți au luat o decizie de partea adevărului sau împotriva lui. Nu este o strategie înțeleaptă să începi un război împotriva puterii lui Satana și să părăsești în mod rușinos câmpul de luptă în toiul conflictului, lăsându-i astfel dușmanului ocazia să-i lege mai sigur de el pe cei care erau pe punctul de a părăsi rândurile lui și de a lua poziție de partea lui Hristos. Acest interes, odată stins, nu mai poate fi trezit din nou. Câțiva au fost atinși, dar marea majoritate nu vor mai putea fi niciodată influențați și inimile lor nu vor mai putea fi înduioșate prin prezentarea adevărului. 2M 618.2
Fratele C și-a pierdut influența și puterea adevărului, angajându-se în speculații, fără să țină seama de frații lui. Lucrul acesta a fost deosebit de ofensator pentru Dumnezeu, venind din partea unui slujitor al lui Hristos. Dar și tu ai făcut la fel. Ai făcut din purtarea pastorului C o scuză pentru tine, în preocuparea ta de a face comerț. Ți-ai justificat atitudinea de a-ți căuta propriul avantaj prin faptul că și alți pastori făceau la fel. Dar nu alți pastori trebuie să fie criteriul pentru tine. Dacă ei își distrug influența și se lipsesc de aprobarea lui Dumnezeu și de încrederea fraților lor, calea lor trebuie evitată. Hristos este exemplul tău și nu ai nicio scuză, pentru a lua drept exemplu calea unor oameni supuși greșelii, dacă viața lor nu este în armonie cu viața lui Hristos. Influența ta va fi distrugătoare pentru cauza lui Dumnezeu, dacă vei continua să urmezi calea pe care o urmezi de câțiva ani. Afacerile și schimburile tale comerciale, precum și obiceiul de a lua de la frați bani pe care nu i-ai câștigat tu, reprezintă un mare păcat în ochii lui Dumnezeu. 2M 619.1
Unii s-au privat de banii necesari confortului familiilor lor și chiar de cele strict necesare vieții, ca să te ajute pe tine, și tu i-ai primit. Pavel le scrie fraților lui din Filipi: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus”. „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” El le scrie și fraților din Corint: „Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia”. Și apoi, el spune cu tristețe: „Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Hristos”. 2M 619.2
Spiritul pe care îl cultivi tu, de a-ți urmări propriile interese egoiste, te ia tot mai mult în stăpânire și conversațiile tale sunt dominate de lăcomie. Pavel îi îndeamnă pe frații lui evrei: „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: ‘Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi’”. Tu îți sacrifici reputația și influența pentru un spirit avar. Prețioasa cauză a lui Dumnezeu este făcută de rușine din cauza acestui spirit care i-a luat în stăpânire pe slujitorii ei. Tu ești orb și nu vezi cât de ofensatoare sunt pentru Dumnezeu aceste lucruri. Ai hotărât să te avânți și să obții tot ce poți din lumea aceasta, atunci fă astfel; dar nu o face sub pretextul că Îl predici pe Hristos. Timpul tău ori este consacrat cauzei lui Dumnezeu, ori nu este. Pentru tine a primat propriul interes. Timpul pe care ar fi trebuit să-l consacri cauzei lui Dumnezeu este prea mult dedicat intereselor tale personale și primești, din vistieria lui Dumnezeu, bani care nu ți se cuvin. Ești dispus să primești bani de la oameni care nu o duc atât de bine ca tine. Nu ții seama de situația lor și nu simți milă și compasiune pentru ei. Nu cercetezi lucrurile îndeaproape, ca să vezi dacă cei care te ajută își pot permite să o facă. Adeseori, ar fi mai potrivit ca tu să îi ajuți pe cei de la care primești ajutor. Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să prospere în mâinile tale, tu trebuie să fii un om transformat. Căminul și ferma ta ți-au acaparat mintea. Nu te-ai dedicat lucrării. Ca o scuză pentru că stai atât de mult timp acasă, ai spus că familia ta, copiii tăi au nevoie de prezența și de îngrijirea ta și că trebuie să fii cu ei, ca să poți pune în practică lumina care ți-a fost dată în viziune. Dar, frate B, ai făcut acest lucru? Te scuzi spunând că acum nu-ți mai poți ține sub control copiii, că sunt prea mari ca să le mai poruncești tu. Dar aici greșești. Niciunul dintre copiii tăi nu este prea mare, ca vârstă, ca să-ți respecte autoritatea și să-ți asculte poruncile, atâta vreme cât stă sub acoperișul tău. Cât de mari erau fiii lui Eli? Erau bărbați căsătoriți; dar lui Eli, ca tată al lor și ca preot al lui Dumnezeu, i s-a cerut să-i țină în frâu. 2M 620.1
Dar, chiar acceptând că cei doi fii ai tăi mai mari sunt acum în afara controlului tău, ei nu erau astfel atunci când Dumnezeu ți-a trimis lumina că ești prea indulgent cu ei și că îi lași să se îndrepte spre ruină, că ar trebui să-i disciplinezi. Dar acum ai trei copii mai mici, care calcă pe urmele celor păcătoși, neascultători, nerecunoscători, nesfinți, iubitori mai mult de plăceri, decât iubitori de Dumnezeu. Fiul tău cel mai tânăr calcă pe urmele fratelui lui mai mare. Ce atitudine iei față de el? Îl educi să devină harnic și folositor? Te angajezi în lucrarea pe care ai neglijat-o în mod teribil, astfel încât să răscumperi trecutul? Te cutremuri tu în fața Cuvântului lui Dumnezeu? 2M 621.1
Neglijența de care ai dat dovadă în familia ta este surprinzătoare, pentru cineva care are Cuvântul scris al lui Dumnezeu și, de asemenea, mărturiile care au fost scrise special pentru tine și care îți arătau această neglijență. Fiul tău face ce îi place. Tu nu îi pui restricții deloc. Nu l-ai educat și nu l-ai învățat să-și poarte partea lui din poverile vieții. Din cauza neglijenței tale, el este un băiat rău. Viața sa este o rușine pentru tatăl său. Tu știai care îți este datoria, dar nu ți-ai făcut-o. El nu este convins de adevăr. Știe că poate să-și urmeze calea lui și Satana îi controlează mintea. Ai făcut din copiii tăi o scuză, ca să rămâi acasă, dar, frate B, lucrurile acestei lumi au avut întâietate pentru tine. 2M 621.2
Cauza lui Dumnezeu nu este aproape de sufletul tău și exemplul pe care l-ai dat poporului lui Dumnezeu nu merită să fie urmat. În Minnesota, este nevoie de lucrători harnici, nu doar de pastori care să meargă din loc în loc, unde le convine. Cauza lui Dumnezeu are nevoie de oameni gata oricând de acțiune, care nu sunt opriți de la lucrarea lui Dumnezeu sau de la chemarea datoriei de niciun interes egoist sau lumesc. Minnesota este un câmp vast și mulți dintre cei de acolo sunt sensibili la influența adevărului. Dacă bisericile ar putea fi pregătite pentru lucrare, complet instruite, de la ele ar străluci o lumină care ar vorbi în tot statul. Ai fi putut face în Minnesota de zece ori mai mult decât ai făcut. Dar lumea s-a interpus între tine și lucrarea lui Dumnezeu și ți-a împărțit interesul. Inima ți-a fost cuprinsă de preocupări egoiste și puterea adevărului a fost scoasă afară. Este necesar ca în tine să se producă o mare schimbare, astfel încât să devii un lucrător activ. Nu ai făcut decât foarte puține eforturi reale, serioase. În schimb, ai fost foarte preocupat să obții toți banii pe care îi puteai obține ca drept al tău. Te-ai întins prea departe; ți-ai căutat propriul interes și propriile avantaje, spre dezavantajul altora. Este ceva vreme de când mergi în această direcție și, dacă nu te oprești, influența ta este încheiată. Moses Hull a mers în această direcție. Gândul lui era plin de lăcomie și a adunat toate mijloacele materiale pe care le-a putut obține. Nu s-a prins de adevăr suficient de puternic, încât să-și învingă egoismul. 2M 621.3
Atunci când a primit adevărul, B. F. Snook era foarte sărac. Suflete generoase s-au privat de confortul lor și chiar de lucrurile strict necesare vieții, ca să-l ajute pe acest pastor, pe care îl credeau un slujitor credincios al lui Hristos. Au făcut toate acestea cu bună credință, ajutându-l cum L-ar fi ajutat pe Mântuitorul lor. Dar ajutorul lor a fost mijlocul care l-a dus la ruină pe acest om. Inima lui nu era plăcută înaintea lui Dumnezeu; era lipsit de principii. Nu era un om cu adevărat convertit. Cu cât primea mai mult, cu atât mai mare era dorința lui după bani. A adunat tot ce a putut aduna de la frații lui, până când, cu darurile lor generoase, și-a făcut o casă scumpă; apoi, a căzut de la credință și a devenit cel mai înverșunat dușman chiar al celor care fuseseră cei mai generoși față de el. Omul acesta va trebui să dea socoteală pentru banii pe care i-a luat de la cei care credeau sincer adevărul. El nu pe ei i-a jefuit, ci vistieria lui Dumnezeu. Noi nu îi dorim niciun rău, căci „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. El a mers pe căile alese de inima lui și plăcute ochilor lui, dar, pentru aceste lucruri, Dumnezeu îl va aduce la judecată. Toate lucrurile ascunse ale întunericului vor fi aduse la lumină și planurile tainice ale inimii vor fi scoase la iveală. 2M 622.1
Frate B, tu nu ești ca bărbații aceștia. Noi nu vrem să te comparăm cu ei, ci îți spunem: Ferește-te să calci pe urmele lor și să fii lacom! Această dorință din partea pastorilor, de a obține bani pentru scopuri egoiste, este pentru ei o cursă, care, dacă vor continua astfel, se va dovedi spre ruina lor. Atunci când au ochii ațintiți spre ei înșiși, interesul lor pentru lucrarea lui Dumnezeu și iubirea lor pentru sufletele sărmane se micșorează tot mai mult. Ei nu-și pierd dragostea și interesul pentru adevăr dintr-odată. Îndepărtarea lor de cauza cea dreaptă este atât de treptată și de imperceptibilă, încât adeseori este dificil să spui care a fost momentul când s-a produs schimbarea. 2M 623.1
Cred că drumul pe care mergi este foarte periculos. Tu nu ai simțit că este necesar să asculți de lumina pe care Dumnezeu ți-a dat-o și să te trezești pentru a-ți salva familia, achitându-te de datoria ta de tată și de preot al familiei. Nu ai respins lumina dată, nu te-ai ridicat împotriva ei, dar ai neglijat să o urmezi, pentru că nu ți s-a părut comod și plăcut să faci acest lucru. De aceea, te-ai comportat ca Meroza. Nu ai venit în ajutorul Domnului, deși situația avea consecințe atât de vitale, încât afecta interesele veșnice ale copiilor tăi. Ți-ai neglijat datoria. În această privință, ai fost un rob leneș. Nu ai fost conștient de modul în care privește Dumnezeu neglijența părinților de a-și disciplina copiii. Dacă ai fi făcut o reformă în această privință, ai fi văzut necesitatea efortului de a se păstra aceeași disciplină și aceeași ordine și în biserică. Indolența de care ai dat dovadă în familia ta s-a văzut și în lucrarea ta din biserică. Nu poți să zidești biserica, până când tu însuți nu ești un om transformat. 2M 623.2
Într-o anumită măsură, ignorarea luminii pe care ți-a dat-o Dumnezeu te-a făcut rob și supus înșelăciunilor lui Satana; astfel, ai lăsat o ușă deschisă pentru el, ca să aibă acces la tine și în alte privințe și să facă din tine un om slab. El a văzut că a reușit să te orbească față de interesele propriei tale familii, făcându-te să neglijezi lumina pe care ți-a dat-o Domnul. Apoi, te-a asaltat dintr-o altă direcție. Ți-a stimulat interesul pentru comerț, iubirea de câștig, și, în felul acesta, interesul tău a fost abătut de la lucrarea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu și adevărul au ajuns, treptat, să aibă o mai mică importanță. Sufletele pentru care a murit Hristos sunt pentru tine de mai mică valoare, decât interesele tale vremelnice. Dacă vei continua să mergi pe această cale, în curând vei deveni gelos, invidios și susceptibil și te vei îndepărta de adevăr, așa cum au făcut și alții. 2M 624.1
Ești nerăbdător să obții de lucru în localitatea ta, sperând că vei putea spune sau face ceva pentru a-i trezi pe copiii tăi. Ți-ai neglijat datoria. Când te vei angaja în lucrarea îndelung-neglijată pe care ți-a încredințat-o Domnul, când, cu spiritul lui Hristos, te vei ridica în mod hotărât să-ți pui casa în ordine, atunci vei putea să speri că Dumnezeu te va ajuta în eforturile tale și va impresiona inimile membrilor familiei tale. Deși ai făcut din copiii tăi o scuză pentru a rămâne acasă, nu ai realizat lucrarea pentru care ai insistat să stai acasă. Nu ți-ai educat copiii. Soția ta este deficitară în această privință și, de aceea, este o și mai mare nevoie ca tu să îți faci datoria. Dragostea ei pentru copii este de o așa natură, încât o determină să fie îngăduitoare, să-i lase să facă ce vor și să-și aleagă singuri anturajul, ceea ce îi va conduce la ruină. Prezența ta acasă, când le îngădui copiilor să facă ce le place, este un lucru mai rău pentru familia ta, decât dacă ai fi departe de ea, și are o influență mai rea și asupra cauzei adevărului. 2M 624.2
Dumnezeu cheamă în lucrarea Sa lucrători serioși, neegoiști, dezinteresați, care să susțină diferitele ramuri ale lucrării, cum ar fi aceea de a găsi sponsori și abonați pentru publicațiile periodice, pe care să-i învețe să-și plătească la timp contribuțiile, și de a-i încuraja pe frați să-și continue dăruirea sistematică. Viața Domnului Hristos a fost caracterizată de sacrificiu, de tăgăduire de sine, de muncă și de generozitate, și El este Exemplul nostru în toate lucrurile. Lucrarea și caracterul adevăratului pastor vor fi în armonie cu viața lui Hristos. El a lăsat deoparte slava, înalta Sa stăpânire, onoarea și bogățiile și S-a umilit pentru a împlini nevoile noastre. Noi nu-I putem egala exemplul, dar Îl putem urma. Dragostea pentru sufletele pentru care Hristos a făcut acest mare sacrificiu ar trebui să-i îndemne pe slujitorii Săi la stăruință, la tăgăduire de sine și la eforturi serioase, ca să poată fi conlucrători cu El în salvarea de suflete. Atunci, lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu va aduce roade, pentru că ei vor fi, cu adevărat, uneltele Sale. Puterea lui Dumnezeu va fi văzută asupra lor prin influența plină de har a Duhului Său. Dumnezeu vrea ca tu să te ridici și să ai putere să depășești obstacolele; nu te lăsa descurajat cu ușurință; dacă este nevoie, lucrează cum a făcut apostolul Pavel, în osteneli, în necazuri, în privegheri, uitând de propriile slăbiciuni, în profundul interes simțit față de sufletele pentru care a murit Hristos. 2M 625.1
Unii dintre pastori profită de generozitatea fraților noștri pentru propriul avantaj și, făcând astfel, treptat își pierd influența; exemplul lor în aceste lucruri distruge încrederea fraților în ei. Aceștia închid efectiv ușa, astfel încât cei care au cu adevărat nevoie de ajutor și merită să-l primească nu-l pot obține. De asemenea, ei închid ușa pentru ajutorul care ar putea susține cauza lui Dumnezeu. Mulți se descurajează, atunci când văd că unii dintre pastorii pe care ei îi susțin financiar manifestă atât de puțin interes pentru progresul cauzei lui Dumnezeu. Ei nu văd devotament față de lucrare. Oamenii sunt neglijați și cauza stagnează, din cauza lipsei efortului bine direcționat și eficient, pe care sunt îndreptățiți să-l aștepte din partea pastorilor lor. 2M 625.2
În dezamăgirea lor, unii frați cedează în fața unui simțământ de nerăbdare și de disperare, când văd egoismul și lăcomia manifestate de cei care le sunt învățători. Oamenii sunt în avans față de mulți dintre pastorii lor. Dacă pastorii manifestă un spirit de sacrificiu de sine și dragoste pentru suflete, mijloacele pentru cauză nu vor fi reținute. Să se ridice pastorii la standardul înalt de reprezentanți ai lui Hristos, și vom vedea slava lui Dumnezeu însoțind prezentarea adevărului, iar sufletele vor fi constrânse să recunoască puterea și claritatea lui. Cauza lui Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc. 2M 626.1
Frate, tu ai putea face o lucrare bună. Ai cunoștințe în ceea ce privește adevărul și ai putea fi o mare binecuvântare pentru cauza adevărului prezent, dacă ai fi consacrat și sfințit pentru lucrare, neavând interese egoiste în afara ei. Dumnezeu ți-a încredințat o responsabilitate sfântă, talanți prețioși, și, dacă vei fi găsit credincios în lucrul încredințat ție, valorificând talanții, nu vei fi dat de rușine când va veni Stăpânul și Își va cere și capitalul încredințat, și dobânda. Nu ești în siguranță, dacă desconsideri sau neglijezi în vreun fel lumina pe care Dumnezeu a găsit de cuviință să ți-o dea. Tu ai de făcut o lucrare, ca să ajungi în poziția în care Dumnezeu să poată lucra într-un mod special pentru tine. 2M 626.2
Progresul cauzei lui Dumnezeu în Minnesota se datorează mai mult lucrării fratelui Pierce, decât eforturilor tale. Eforturile lui au fost o binecuvântare specială pentru acest stat. El este un om cu o conștiință sensibilă. Are frica de Dumnezeu înaintea lui. Slăbiciunile au apăsat greu asupra lui și l-au adus în situația de a se întreba dacă se află cu adevărat pe calea datoriei și de a se teme că Dumnezeu nu-i aprobă eforturile. Dumnezeu îl iubește pe fratele Pierce. El are prea puțină stimă de sine și se teme, se îndoiește, îi este groază, în ceea ce privește implicarea sa în lucrare, deoarece se gândește tot timpul că nu este demn sau capabil să-i ajute pe alții. Dacă și-ar învinge timiditatea și ar avea mai multă încredere că Dumnezeu va fi cu el și îl va întări, ar fi mai fericit și ar fi o mai mare binecuvântare pentru alții. În viața fratelui Pierce a existat un eșec în a citi caracterul oamenilor. El a crezut că ceilalți sunt la fel de cinstiți ca el și, în unele cazuri, s-a înșelat. Nu are discernământul pe care îl au unii. Și tu ai dat greș, în viața ta, în ceea ce privește cunoașterea caracterului altora. Le-ai vorbit de pace celor împotriva cărora Dumnezeu a declarat nenorocire. La vârsta și cu slăbiciunile lui, fratele Pierce poate fi înșelat; totuși, toți ar trebui să-l respecte și să-l prețuiască, de dragul lucrării lui. El merită iubirea și simpatia plină de afecțiune a fraților săi, pentru că este un om cu conștiință, care se teme de Dumnezeu. 2M 626.3
Dumnezeu o iubește pe sora Pierce. Ea este timidă, temătoare și conștiincioasă în a-și îndeplini datoria și, dacă va fi credincioasă până la sfârșit, își va primi răsplata de la Isus, atunci când El va veni. Ea nu și-a etalat virtuțile, ci a fost retrasă și foarte tăcută; cu toate acestea, viața ei a fost folositoare; i-a binecuvântat pe mulți prin influența ei. Sora Pierce nu are prea multă stimă de sine și nici încredere în sine. Are multe temeri, dar nu face parte din categoria celor fricoși și necredincioși, care nu-și vor găsi locul în Împărăția lui Dumnezeu. Cei din afara cetății sunt cei încrezuți, lăudăroși și aparent plini de zel, care iubesc doar cu vorba, dar nu cu fapta și cu adevărul. Inimile lor nu sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu. Temerea de El nu se află în ei. Fricoșii și necredincioșii, care sunt pedepsiți prin moartea a doua, sunt o categorie de oameni cărora le este rușine cu Hristos în această lume. Lor le este teamă să facă binele și să-L urmeze pe Hristos, ca nu cumva să aibă de pierdut, din punct de vedere material. Ei își neglijează datoria, ca să evite rușinea și încercările și să scape de pericole. Cei care nu au curajul să facă binele, ca nu cumva să se expună la încercări, persecuție, pierderi și suferință, sunt lași și, împreună cu închinătorii la idoli, cu mincinoșii și cu toți păcătoșii, vor avea parte de moartea a doua. 2M 627.1
În Predica de pe Munte, Domnul Hristos declară cine sunt cei cu adevărat fericiți: „Ferice de cei săraci în duh [cei care nu se înalță pe ei înșiși, ci sunt sinceri și smeriți, nu prea mândri ca să se lase învățați, nu plini de vanitate și de ambiție după onorurile lumii], căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice de cei ce plâng [cei pocăiți, supuși, care se întristează profund din cauza propriilor greșeli, pentru că L-au întristat pe Duhul Sfânt], căci ei vor fi mângâiați! Ferice de cei blânzi [cei care sunt buni și iertători, care, atunci când sunt insultați și ocărâți, nu răspund la fel, ci manifestă un spirit supus, care sunt gata să se lase învățați, fără să se prețuiască prea mult pe ei înșiși], căci ei vor moșteni pământul!” Cei care au calitățile enumerate aici nu vor fi binecuvântați de Dumnezeu doar aici, în această viață, ci vor fi încununați cu slavă, cu onoare și cu nemurire. 2M 627.2